Revoluţia tunisiană merge mai departe

Sfârşitul de săptămână a fost marcat de o nouă intensificare a protestelor în capitala tunisiană, zeci de mii de persoane solicitând demisia primului ministru, Gannouchi, şi a întregului său Cabinet.

Pe fundalul escaladării violenţelor şi după ce înfruntările dintre protestatari şi poliţie s-au soldat cu cinci victime, Gannouchi a apărut, duminică seara, la televiziunea publică, anunţând că demisionează pentru a permite instaurarea unei atmosfere propice schimbării.

Contestatarii îi reproşau în special relaţia prea apropiată cu fostul preşedinte, Ben Ali, dar şi o aparentă reţinere în a demara procesul de reformă.

Gannouchi a condus Executivul începând cu 1999 şi până la alungarea lui Ben Ali. Pe 17 ianuarie a format un nou Guvern din care făceau parte şi cinci miniştri din perioada dictaturii. Sub presiunea străzii, Gannouchi i-a remaniat pe cei cinci însă nu a reuşit să câştige încrederea opoziţiei. Nici măcar anunţul organizării alegerilor în iulie nu a avut darul de a calma spiritele, peste 100.000 de tunisieni cerându-i, pe 25 februarie, să-şi predea mandatul.

Anunţul făcut duminică de Gannouchi a luat prin surprindere destul de multă lume, unii temându-se că răsturnarea de situaţie camuflează un plan deocamdată greu de anticipat.

Este, probabil, o reacţie din seria prudenţelor ce i-au ţinut în stradă atâta vreme pe tunisieni: există numeroase exemple care pot demonstra că simpla răsturnare a unui dictator nu înseamnă implicit şi abolirea regimului său. Ahmed Driss, directorul Centrului pentru Studii Mediteraneene de la Tunis, explică: "Există sentimentul că, în spatele acestei guvernări, fostul regim încearcă să păstreze puterea - prin poziţii înalte în administraţie sau diplomaţie. Demonstranţii îşi afişează, prin prezenţa lor în stradă, vigilenţa".

Nici noul premier nu este străin de trecutul recent: Essebsi, care a împlinit în noiembrie 84 de ani, a fost, în timpul primului preşedinte al Tunsiei post-coloniale, Habib Bourguiba, ministru de Interne, al Apărării şi de Externe. În ultimii ani a făcut mai degrabă o figură de independent, păstrându-se, cel puţin în deceniul din urmă, departe de regimul Ben Ali.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Petre M. Iancu