1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Revoluţie în lumea arabă?

27 ianuarie 2011

Ieri Tunis, astăzi Cairo, mâine Sanaa sau Damascul? Mişcarea de eliberare se poate răspândi în întreaga lume arabă pentru a scăpa poporul de dictatori? Astăzi regimuri autoritare - mâine democraţie?

https://p.dw.com/p/Qvqd
Protestele de la Tunis s-au extins spre Egipt
Protestele de la Tunis s-au extins spre EgiptImagine: AP

Răspândirea protestelor de la o ţară la alta în lumea arabă poate fi explicată prin similitudinea motivelor şi a obiectivelor vizate. Demonstraţiile se îndreaptă împotriva puterii şi elitei care dirijează în interes propriu atât economia cât şi politica.

În timp ce conducătorii se lăfăie de mai multe decenii în jilţurile puterii, ei au pierdut din vedere nevoile oamenilor din afara palatelor. Ei au uitat că poartă răspunderea politică şi că dezvoltarea nu poate avea loc doar pentru elita de la cârma ţării, ci trebuie să se întâmple şi pentru marea masă a populaţiei. Oligarhii din palatele lumii arabe au pierdut de mult contactul cu realitatea şi nu mai cunosc grijile populaţiei, care sunt, în fond, foarte simple. Am cu ce plăti pâinea de mâine? Voi găsi serviciu? Care sunt perspectivele de viitor?

Totuşi, este puţin probabil ca din Tunis să pornească o revoluţie asemănătoare celei din Europa de Est, din cauză că - spre deosebire de Uniunea Sovietică, care era dirijată central de la Moscova - centrele puterii din lumea arabă sunt diversificate.

În acelaşi timp, există forţe care trezesc în lumea arabă un sentiment de solidaritate şi care transportă furia protestatarilor de la o ţară la alta. În primul rând posturile de televiziune AL-Jazeera şi Al-Arabiya, care transmit imaginile şi informaţiile în întreaga lume.

Cenzura informaţională funcţionează poate în ţările sărace din Africa, în ţările arabe a devenit însă aproape imposibilă. Societatea civilă nu contează în ochii regimurilor din lumea arabă, dar pe internet ea are un cuvânt greu de spus.

Egiptul încearcă în continuare să opună rezistenţă concurenţei arabe prin intermediul televiziunii de stat, însă maşinăria propagandistă a pierdut de mult orice urmă de credibilitate. Iar jurnaliştii sunt puşi sub presiune în întreaga lume arabă, pentru că puterea ştie că presa liberă poate deveni foarte periculoasă.

Motivele sociale ale protestelor pot fi în parte ameliorate, rămâne însă de văzut dacă protestatarii se vor mulţumi cu mici reforme ici-colo.

Care este un posibil rezultat al protestelor?

Mass-media europeană schiţează deseori scenarii în care întreaga regiune arabă va fi subjugată de forţe radical-islamice. Împotriva unui astfel de scenariu se poate argumenta prin vasta participare a populaţiei la proteste.

Societatea civilă va ieşi probabil câştigătoare, dacă pe alocuri se va ajunge la o schimbare de putere, dacă parlamentele vor avea mai multă influenţă şi spectrul partidelor politice va deveni mai larg - toţi paşi importanţi spre mai multă democraţie.

Autor: Ute Schäffer/M.P.
Redactor: Ovidiu Suciu