Revoluţie sau reformă? Anul 2009 doi-punct-zero

Ierarhiile sau retrospectivele de orice fel ale anului 2009 nu pot omite schimbarea la faţă pe care comunicarea a suferit-o prin explozia aplicaţiei web numită, simplu, ciripeală! Twitter-ul a devenit un instrument cotidian, dar a câştigat şi o poziţie socială importantă după ce alegerile prezidenţiale din Statele Unite s-au derulat, anul trecut, şi în lumea virtuală. În ziua instalării preşedintelui Barack Obama (20 ianuarie), multiplicarea bruscă a mesajelor transmise prin twitter (de cinci ori mai multe decât media clasică de până atunci) a fost doar un semn al exploziei ce avea să se petreacă pe parcursul anului. Au urmat două momente care au marcat impunerea definitivă a aplicaţiei ca liant social: rebeliunea studenţilor iranieni şi mini-revoluţia anti-comunistă de la Chişinău. La sfârşitul verii, speculanţii din afacerile cu tehnologie evaluau platforma de micro-blogging la nu mai puţin de un miliard de dolari. Twitter-ul s-a impus rapid şi pe piaţa românească, nu doar ca refugiu de comunicare inter-personală. Campania electorală a găsit candidaţii la preşedinţia României organizaţi cu echipe care s-au ocupat exclusiv de plasarea în spaţiul virtual a celor mai penetrante mesaje politice iar vârful de activitate a fost trăit în zilele celor două tururi de scrutin.

Mafioţi şi fermieri. Ciripitori.

Facebook şi Twitter domină piaţa de social media, la finalul anului 2009, revoluţionând, împreună, modul de a comunica. De altfel achiziţonarea de către Facebook a platformei de micro-blogging FriendFeed este considerată ca un alt moment crucial al spaţiului virtual (şi nu numai) în 2009. Chiar dacă preluarea nu a fost încă resimţită, specialiştii în social media presupun că, în spatele uşilor închise, Facebook pregăteşte ceva spectaculos. Până una-alta, tot sub umbrela Facebook s-a produs şi o (scuzaţi insistenţa) revoluţie a jocurilor electronice; Mafia Wars şi FarmVille sunt doar cele mai populare dintre preocupările recente ale gamerilor online; în jur de 200 de milioane de useri înregistraţi îşi organizează şi conduc propriile „famiglii” sau se ocupă de agricultură virtuală.

De unde ai aflat de moartea lui Jacko?

Anul 2009 a fost anul jurnalismului civic. Pe Twitter a fost difuzată prima informaţie despre aterizarea forţată a unui avion în apele râului Hudson. Acum câteva decenii, o întrebare circula prin naţiunea americană: "Unde erai când l-au împuşcat pe JFK?". În 2009 se pot face doar speculaţii cu privire la numărul celor care au aflat de moartea lui Michael Jackson pe un terminal dotat cu Twitter sau Facebook. Chiar aşa: de unde ai aflat?

Primăvara de la Chişinău a fost posibilă şi, mai ales, vizibilă graţie Twitterului şi, la fel, protestele din iunie, de la Teheran. Dictaturile, rigide, conservatoare şi refractare la progres, au fost luate prin surprindere, incapabile, o vreme, să înţeleagă unde le şchiopătează maşinăriile de cenzură.

Jurnalismul la îndemâna oricui

Nu în ultimul rând, noile pagini de social media au amplificat presiunea exercitată deja  în anii din urmă, de fenomenul blogging asupra jurnalismului tradiţional. Accesul la date brute şi nefiltrate, intersecţia surselor (uneori contradictorii), viteza de circulaţie a zvonurilor au jucat un rol fundamental în ceea ce ar putea deveni o maturizare a consumatorului de informaţie. După o etapă sălbatică, jurnalismul online individual are toate şansele de a se aşeza într-o poziţie de concurenţă cu platformele clasice de ştiri şi opinii. Importanţa este dată de inovaţii de genul Reporter’s Center, şcoala elementară de redactare a ştirilor propusă online de YouTube, sau de site-ul iReport al celor de la CNN, motiv de social media adoptat rapid de mai toate televiziunile de ştiri care acceptă (cerşesc de-a dreptul, mai bine spus) imagini neprelucrate, filmate de martorii evenimentelor în derulare.

Deşi multă lume s-a grăbit să vorbească despre o înlocuire, tendinţa este, mai degrabă, de complementaritate. Manifestul Internetului, un document care a făcut vâlvă dar numai preţ de câteva zile, pe la începutul lui septembrie, spune destul de multe în acest sens. Probabil că ambele tabere vor aluneca spre o fază de cristalizare a valorilor şi o periferizare a surplusului. Piaţa media îşi face, de fapt, mai mult decât doar un lifting. Lucrurile devin cu adevărat serioase iar dovada supremă o constituie nu atât prezenţa extrem de activă în spaţiul virtual a Casei Albe, a Pentagonului sau a mai tuturor instituţiilor media cât preocuparea Guvernului de la Beijing de a bloca accesul chinezilor la paginile de social networking.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Medana Weident