România şi Bulgaria, instrumentalizate electoral?

Care sunt priorităţile guvernului Ponta? Oricum, nu primirea României în spaţiul Schengen, îşi informează cititorii un articol apărut pe prima pagină FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. Aceasta după ce ministrul german de interne Hans-Peter Friedrich şi-a reconfirmat, în ediţia electronică a săptămînalului DER SPIEGEL, intenţia de a uza de veto spre a împiedica aderarea Bulgariei şi României la mult invocatul spaţiu.

Vestea continuă să preocupe editorialiştii germani şi clasa politică de la Bucureşti. De unde se face auzit că Germania ar fi trebuit să-şi ţină gura, cum de altfel titrează FAZ articolul publicat „à la une.” În cuprins sunt reproduse şi cîteva din reacţiile verbale ale unor politicieni români, siderante prin impertinenţa lor şi prin mîndria contraproductivă şi inept afişată de unii emiţători. Cititorul prestigiosului cotidian german află astfel că nimeni altul decît Titus Corlăţean, ministrul de externe al României, funcţie în care, în paranteză fie spus, tactul, stilul, raţiunea şi spiritul diplomatic ar trebui să primeze, a ajuns la concluzia, enunţată coram publico, după care România ar fi trăit şi fără spaţiul Schengen şi o va putea face şi pe mai departe. În viziunea aceluiaşi ministru, „plecăciunile” făcute în faţa Uniunii Europene ar fi fost o eroare fiind mai bine ca ţara să-şi reprezinte propriile interese „în mod demn”. Nici declaraţiile premierului Ponta nu au trecut neobservate. El nu are ce-i reproşa Germaniei, ci acelor români care le Bruxelles sau Berlin „ne denigrează”, bucurîndu-se cînd „barca pe care singuri au găurit-o se scufundă”.

Ceea ce, interpretînd corect spusele premierului, presupune că vina nu este a guvernanţilor care nu au combătut suficient fenomenul corupţiei, ci a celor care rostesc adevărul. Textul articolului înregistrează absenţa unor reacţii notabile din partea responsabililor bulgari la declaraţiile făcute de ministrul german de interne. Un comentariu publicat în cuprinsul aceluiaşi cotidian consideră drept justă anunţata intenţie a lui Friedrich de a uza de veto împotriva primirii României în spaţiul Schengen.

I se recomandă totuşi ministrului german să-şi argumenteze corect poziţia, aceasta neavînd nimic de-a face cu exodul unor imigranţi români împinşi de sărăcie. Blocarea aderării este mai degrabă riposta potrivită dată actualului guvern al României. Acesta ştie prea bine că o luptă fermă împotriva corupţiei este condiţia primirii ţării în spaţiul Schengen. Or, guvernul procedează exact invers, sperînd – aşa cum reacţiile furibunde ale Bucureştiului dau de înţeles – să răzbească şi aşa. Ar fi regretabil dacă doar guvernul german ar reacţiona atît de clar la faptul că pentru guvernul Ponta este în mod vădit mai importantă protejarea politicienilor corupţi din propria tabără decît continuarea integrării ţării în Uniunea Europeană.

Actualilor guvernanţi de la Bucureşti, cotidianul austriac DIE PRESSE le reaminteşte indirect că raportul pe justiţie al Comisiei UE în privinţa României a conţinut verdicte zdrobitoare, Bulgaria stînd ceva mai bine decît vecina ei din nord în privinţa combaterii corupţiei. Din acest motiv Olanda, odinioară pe lîngă Franţa, Finlanda şi Germania una din adversarele cele mai tenace ale primirii celor două ţări sud-est europene în Schengen, a luat în considerare progresele mai vizibile făcute de Sofia în combaterea flagelului corupţiei, anunţîndu-şi intenţia de a se consulta cu ţările vest-europene în privinţa unei aderări a Bulgariei la Schengen. Dar în urma refuzului Berlinului de a da undă verde intrării ambelor ţări sud-est europene în Schengen, intenţia mai clementă a Olandei nu are sorţi de izbîndă. Nici ziarului austriac nu-i scapă din vedere accesele de mînie verbală ale Bucureştiului la declaraţiile lui Friedrich, izbucniri relativizate de Ponta prin afirmaţia că guvernul nu renunţă la obiectivul aderării la spaţiul Schengen, ci aşteaptă doar un context politic mai favorabil.

Care ar putea fi acesta,se poate lesne deduce din comentariul apărut în cotidianul bulgar 24 CEASA, al cărui autor opinează nici mai mult nici mai puţin, cu o binecunoscută suficienţă, că România şi Bulgaria ar fi nişte gume de mestecat pentru alegerile din Germania, că aşa numita campanie se revarsă ca o avalanşă împotriva celor două ţări, că majoritatea bulgarilor ar fi de acord cu Hans-Peter Friedrich, noi (bulgarii) fiind la ani lumină depărtare din punct de vedere economic, politic şi social, de Germania, dar că acordul Schengen nu este o înţelegere economică, politică şi socială, ci un contract juridic privitor la eliminarea controalelor la frontierele interne ale ţărilor semnatare. Cotidianul bulgar insinuează că ministrul german de interne ar putea imprima o cotitură periculoasă mîniei pe care o resimt acum unii bulgari. Fiindcă celălalt motiv al severei sale atitudini îl reprezintă romii. Germania ar fi cuprinsă de o lună de accese de panică, ţara se află în campanie electorală, în septembrie va fi ales un nou Parlament. Prin urmare, aşa numitul context politic mai favorabil invocat de Ponta, ar fi cel post-electoral.

În ceea ce priveşte problematica romilor originari din România şi Bulgaria, refugiaţi din pricina sărăciei în mari centre urbane din Germania, tematizarea ei în paginile presei a devenit recurentă deja în ultimele săptămîni. Şi azi, cotidianul TAZ publică un reportaj menit să desluşească cauzele sărăciei şi a „criminalităţii” rome. Dacă tabloidul BILD publică istoria unui rom care a reuşit, FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, în poşta redacţiei,acordă spaţiu editorial intervenţiei unui cititor, un pensionar german care an de an s-a dedicat unor activităţi sociale în Transilvania, avînd ocazia astfel să-i cunoască mai îndeaproape pe romi. Semnatarul scrisorii, care continuă onorific să predea limba germană şi în închisoare unor deţinuţi străini, între care se numărau uneori şi sinti şi romi, are impresia că aceştia, în ţările lor de origine, se autoizolează de restul populaţiei autohtone, că au o mentalitate foarte diferită uneori de cea a locuitorilor regiunii în care trăiesc şi că aceste realităţi ar trebui luate la cunoştinţă de către ziarişti şi politicieni.

Cu o uluitoare viteză au luat germanii la cunoştinţă şi au reacţionat la rezultatul referendumului din Elveţia privind veniturile unor agenţi bursieri şi mari manageri în domeniul finanţelor dar, prin extrapolare, şi în alte sectoare ale economiei. SÜDDEUTSCHE ZEITUNG semnalează brusca disponibilitate a Berlinului de a urma, cu corecturile de rigoare, exemplul Bernei. TAGESZEITUNG este satisfăcut că problematica echităţii sociale a ajuns în sfîrşit în miezul dezbaterii publice, încetînd să mai fie percepută sau etichetată drept o formă de invidie. DIE WELT atrage atenţia asupra aberaţiei de a răsplăti cu sume astronomice marii manageri doar în baza unor contracte dinainte stabilite, indiferent dacă aceştia îşi fac sau nu datoria. Dar nu lipsesc nici opiniile mai sceptice din corul reacţiilor la modelul elveţian. Dacă BADISCHE ZEITUNG se teme că talentele manageriale vor emigra în paradisurile fiscale, RHEINPFALZ nu pricepe de ce în timp ce deviza economiei libere de piaţă este mărirea capitalului, salariile celor care contribuie la acest proces ar trebui să stagneze.