România şi dorul de eroi

Confruntarea sa voluntară cu moartea printr-o inaniţie auto-impusă, menită să deschidă în fine arhivele securităţii comuniste şi post-comuniste şi să dea în vileag, într-un târziu, ce s-a întâmplat la revoluţie, de ce de pildă n-a durat ea decât şase ore înainte de a fi furată, după cum afirmă Mărieş, a sfârşit prin a isca tardive ecouri şi în occident.

Frankfurter Rundschau îi dedică spaţii ample într-un articol consacrat trecutului totalitar al României, un trecut rar asumat şi prea frecvent mistificat, în măsura în care n-a fost numai comunist, ci şi fascist, sau mai exact antonesciano-legionar.

În legătură cu trecerea sub tăcere a extracţiei legionare a unora dintre luptătorii anticomunişti din munţi, Frankfurter Rundschau scrie: „În România, ţară care suferă din pricina sărăciei şi corupţiei, dorul de eroi e mare. Dar acest dor tulbură privirea.

Ce-ar fi o asumare lucidă a istoriei într-un stat încăput succesiv pe mâna unor dictaturi diverse? Din această istorie face parte şi capitolul îngrozitoarei dictaturi antonesciene care propovăduia ultranaţionalismul şi antisemitismul. Şi unul şi altul continuă să se manifeste virulent în România contemporană, fiind alimentate, în caz de nevoie, de politicieni populişti”.

Cu toate acestea ziarul elogiază progresele realizate de români, în parte graţie presiunilor exercitate de eroi ca Mărieş. În ziar citim: „De anul trecut Bucureştiul dispune nu doar de numeroase memoriale dedicate victimelor comunismului ci şi un monument în memoria celor ucişi în Holocaust. E, totuşi, un început."

Într-un regretabil regres se află în schimb Ungaria. „Ungaria über alles”, îşi titrează David Noack editorialul din Neue Rheinische Zeitung. Titlul, o aluzie la funestul text al imnului hitlerist, precede o analiză a fatalei ascensiuni a extremei drepte rasiste şi antisemite din Ungaria.

Autorul deplânge nu doar aderenţa multor unguri la extrema dreaptă ci, între altele, şi absenţa inhibiţiei la responsabilii grupării de centru-dreapta Fidesz, marea câştigătoare a recentului scrutin maghiar, ai cărei demnitari nu ezită să colaboreze cu neo-fasciştii la nivel local şi regional.

Utopiile, criminale chiar şi când aparent sunt doar naive, şi mitologiile lor aferente se dovedesc mai tenace decât ar trebui să poată admite bunul simţ. Nu e clar dacă şi Teodor Baconschi dă dovadă de naivitate crezând, după cum semnalează ziarul austriac Der Standard, că România şi Ungaria vor „putea să-şi întreţină în continuare buna cooperare”. În condiţiile în care conservatorii nu se vor putea delimita de extremişti e greu de întrevăzut şansa unei colaborări mutual avantajoase, indiferent dacă maghiarii din România vor beneficia sau nu de dubla cetăţenie propusă de noul lider de la Budapesta, Viktor Orban.

La capitolul mitologii şi naivităţi periculoase riscă să fie trecută şi ambiţia lui Obama de a obţine o lume eliberată de coşmarul unui atac sau atentat nuclear. Franţa bunăoară nici nu vrea să audă de-o reducere a arsenalului ei, relevă bunăoară Berliner Zeitung.

Iar China n-a acceptat nici în acest ceas al doisprezecelea sancţiunile menite să determine Iranul să renunţe la fabricarea primei bombe nucleare. Ceea ce nu-i împiedică pe mulţi editorialişti occidentali de stânga să laude eforturile Casei Albe, materializate în summitul atomic de la Washington.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz