România şi frânarea extinderii europene

Refuzul tratatului constituţional, care ar fi urmat să facă mai lesne guvernabilă UE, s-a soldat în vestul Europei cu o intensificare a cererilor de oprire a cooptării de noi state membre. E evident că extinderea UE va fi, dacă nu oprită, cel puţin masiv frânată. Reverberaţiile seismului politic declanşat în vestul continentului de respingerea constituţiei în Franţa şi Olanda s-au resimţit săptămâna trecută între altele în morga cu care comisarul pentru extindere, Olli Rehn, s-a grăbit să anunţe că va remite Bucureştiului şi Sofiei "scrisori de avertisment privind neîndeplinirea criteriilor de aderare".

„In România şi Bulgaria”, nota la rândul său analistul francez Pierre Glachant, citat de Agenţia France Presse, „se ştie că europenii nu vor face daruri, dacă românii şi bulgarii comit vreo greşeală în pregătirile lor finale” (după cum s-a exprimat un diplomat european). Iar Olli Rehn a ţinut să precizeze că „este evidentă completarea încă de pe acum, a calendarului extinderii”. Rehn nu pare să facă altceva decât să reacţioneze la crescândul euroscepticism manifestat în vestul continentului.

E inutil de subliniat că multe ţări din estul şi sudestul Europei continuă să bată insistent la porţile UE. Ar dori să adere cât mai rapid nu doar Croaţia ( a cărei cerere a fost „îngheţată” din pricina neextrăderii generalului Gotovina, căutat de Curtea Penală Internaţională de la Haga pentru Crime de Război în fosta Iugoslavie) ci şi celelalte state din vestul peninsulei balcanice. Atât Serbia-Munenegru, cât şi Albania, precum şi Ucraina sau Republica Moldova se vor vedea obligate probabil să-şi tempereze pentru multă vreme speranţele de a se vedea integrate în UE.

România şi Bulgaria se bucură în schimb de o situaţie privilegiată şi au şanse net mai mari de a se integra totuşi într-un răstimp previzibil, chiar dacă riscul amânării aderării lor a sporit sensibil. „Procesul integrării Bucureştiilor şi Sofiei este prea avansat pentru mai putea fi oprit fără dificultăţi”, afirma de pildă Marco Incerti, expert al Centrului de Studii Europene de la Bruxelles, citat de France Presse.

Şi totuşi pericolul persisită. In reacţie la dublul refuz franco-olandez, s-a repus pe tapet, în capitalele vesteuropene nu doar deschiderea negocierilor de aderare cu Turcia, proiectate să debuteze în octombrie, ci şi cooptarea României şi Bulgariei. Aflată deja în campanie electorală, înaintea probabilelor alegeri anticipate germane din toamna acestui an, Uniunea Creştin-Democrată (cu ai cărei lideri s-a întreţinut recent, la Berlin, premierul român Călin Popescu Tăriceanu) pune sub semnul întrebării ratificarea în Bundestag a tratatelor de aderare încheiate cu Bulgaria şi România. Grupul parlamentar conservator german, format din UCD şi UCS bavareză ar putea bloca printr-un veto în Bundestag cooptarea celor două ţări, dacă, după cum s-a exprimat expertul european creştin-democrat din camera inferioară a parlamentului berlinez, Matthias Wissmann, „cele două ţări nu îndeplinesc criteriile de aderare”. Wissmann, citat de ziarele germane „Freie Presse” din Chemnitz, şi „Die Welt” de la Berlin a declarat textual că, „dacă România nu se schimbă radical în următoarele câteva luni, data aderării ei la 1 ianuarie 2007 nu este realistă”.

Or, împiedicarea integrării unei ţări prin blocarea ratificării într-un parlament a aderării acestui stat ar fi un eveniment lipsit de precedent în Uniunea Europeană, relevă ziarul berlinez.

E limpede oricum că, pe moment, starea de spirit a europenilor a pus capăt oricărui entuziasm al extinderii organizaţiei, tinzând să confere prioritate „aprofundării” UE în detrimentul primirii de noi state membre. In special Turcia se va confrunta cu dificultăţi şi mai mari decât până acum în eforturile ei de a obţine biletul de intrare în UE.

Dar chiar dacă lovitura de graţie aplicată tratatului constituţional de votul olandez ( care n-a fost unul de respingere a propriului guvern, după cum a estimat premierul român Tăriceanu) a intensificat cererile europenilor ca oficialităţile de la Bruxelles să definească în fine graniţele Uniunii, se impune evitarea oricărui pesimism exagerat în special în România şi Bulgaria. Ambele ţări îşi păstrează intacte şansele de aderare dacă înfăptuiesc reformele promise. Nu puţini lideri germani, între care cancelarul Scroeder, dar şi membrii de frunte ai opoziţiei conservatoare, ai UCD şi ai grupului parlamentar liberal favorizează în continuare clar cooptarea României. Iar o eventuală victorie a opoziţiei creştin-democrate în probabilele alegeri germane din toamnă promite să fie urmată de o atenuare a poziţiilor critice exprimate, sub presiunea campaniei electorale, de unii dintre membrii UCD.

In schimb, după aderarea Bucureştiului şi Sofiei, va urma de bună seamă o lungă, poate chiar foarte lungă pauză, întrucât, după cum s-a exprimat şi reprezentantul patronatului german Juergen Thiemann, „odată cu integrarea României şi Bulgariei se va fi ajuns la graniţa acceptării de noi state membre”. Pe din afară riscă să rămână, potrivit lui, Turcia, dar şi alte ţări candidate, precum Republica Moldova şi Ucraina.