România, ca un compartiment de tren

La Bucureşti se propune, se presupune, se ia în calcul, se şterge şi se trăieşte ca într-un compartiment de tren unde toţi au păreri de fier şi informaţii de plastilină.

Ar fi fost imposibil să se găsească un moment mai nepotrivit pentru prima moţiune de cenzură izbutită din istoria României postcomuniste. Cu toate acestea, analiştii apreciază normalitatea democratică a evenimentului, ignorând cu seninătate peisajul vizibil marţi în Parlamentul României.

Rafale de gloanţe oarbe

Guvernul Boc a căzut înconjurat de focuri de puşcă. S-a tras însă doar cu gloanţe oarbe: nicio dezbatere ideologică, nicio contradicţie pe teme de strategii de guvernare. Cât de normală este o democraţie în care guvernele sunt mazilite din motivaţii strict umorale?

Fostul prim-ministru Emil Boc a vorbit în repetate rânduri despre „legea pensiilor”, însă mingea sa nu a fost ridicată. Dar chiar şi acest subiect a fost împins în faţă de democrat-liberali din motive populiste. Prin definiţie, parlamentul este organul legislativ iar guvernul cel executiv. Legile şi aplicarea lor au fost doar pretextul atacurilor politice. Esenţialul a fost transformat doar într-un aspect secundar.

Specialişti în troc

S-a mai văzut cât de bine stăpânesc aleşii poporului tehnica târguielii şi cât de puţin le este cunoscută noţiunea de colaborare. La firul băncilor parlamentare mişunau samsarii de voturi, excitaţi ca nişte precupeţi în pragul unui troc avantajos. Astăzi, la ceasul colaborării politice ca unică soluţie, social-democraţii nu frecventează Cotroceniul iar democrat-liberalii îl propun premier pe proaspătul mazilit.

Incapabile să recruteze şi să menţină specialişti în actul guvernării, partidele scot din pălărie personaje al căror principal avantaj este imaginea, nicidecum independenţa sau competenţa. Iată cum tot ceea ce s-a putut vedea în aceste ultime zile este delegitimizant pentru politica şi, în consecinţă, democraţia românească.

Ghici ciupercă ce-i

Curentul antipolitică, deja foarte solid în rândul populaţiei, are parte astfel de o dublă potenţare: criza guvernamentală şi campania desfăşurată de anumite trusturi de presă de la Bucureşti, care îi culpabilizează pe politicieni în general, fără a oferi însă şi alte explicaţii.

Se creează astfel terenul fertil pentru acel om, independentul cu discurs antipolitic, care va salva ţara din braţele politicienilor. Ca într-un compartiment de tren: călătorul tăcut atrage privirile tuturor.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Ovidiu Suciu