România condamnă atacurile siriene împotriva Turciei

În comunicatul de presă al MAE, dat publictăţii joi, se mai mai arată că ”în calitate de membru NATO şi în spiritul Parteneriatului Strategic bilateral, România manifestă întreaga sa solidaritate cu Turcia şi poporul turc, exprimând compasiune faţă de victime şi familiile lor”.

Uniunea Europeană a condamnat la rândul ei bombardamentul sirian care a provocat în localitatea turcă Akçakale moartea a 5 persoane şi rănirea a altor 9. Reprezentanta UE pentru Afacerile Externe, Catherine Ashton a cerut autorităţilor siriene “să pună imediat capăt violenţelor” şi să “respecte în mod deplin suveranitatea şi integritatea teritorială a ţărilor vecine”. Înalta reprezentantă a UE a mai cerut “tuturor părţilor” să dea dovadă de “reţinere”.

Declaraţia NATO s-a produs după ce Turcia a solicitat activarea articolului 4 al Tratatului care se referă la solidaritatea membrilor Alianţei în cazul în care unul dintre membrii ei este atacat.

Consiliul de Securitate al ONU ar fi urmat să publice astăzi o declaraţie de condamnare fermă a acţiunilor militare siriene, dar la cererea Rusiei declaraţia a fost amânată. Rusia ar putea cere o anchetă internaţională privitoare la acest incident, susţinând astfel punctul de vedere al Damascului care nu asumă atacul asupra localităţii turceşti.

În mediul politic românesc nu există nici un dezacord real cu privire la situaţia din Siria. A existat totuşi, la un moment dat, un început de dispută privitoare la conduita care ar trebui adoptată faţă de regimul de la Damasc, ministrul de Externe la acea dată, Andrei Marga, exprimând opinia că Bucureştiul nu a fost destul de categoric în acţiunile sale faţă de Siria. El reproşa preşedintelui Traian Băsescu că se opune expulzării ambasadorului sirian acreditat la Bucureşti. În replică, consilierul preşedintelui pe teme de securitate a explicat că prudenţa şi reţinerea se datorează numărului mare de cetăţeni români aflaţi în Siria şi care ar fi putut avea de suferit.

Disputa a fost provocată însă nu atât de vreo diferenţă de viziune, cât de rivalităţile exacerbate din politica românească şi din dorinţa ministrului Marga de a afişa un ton mai exigent decât al preşedintelui şi mai apropiat, stilistic vorbind, de poziţia unor state occidentale. Dar de la instalarea în funcţie a ministrului Titus Corlăţean, coabitarea cu preşedintele a părut să funcţioneze mai bine, dispărând cu totul orice accent personal.