România după raportul Comisiei Europene

În pofida multor observaţii negative şi a unei evaluări lipsite de complezenţă, Raportul Comisiei Europene exprimă o atitudine pozitivă şi voinţa politică de a ajuta România să depăşească handicapul. În esenţă, Comisia Europeană a oferit României şansa de a-şi repara greşelile şi de a recupera întîrzierile. Chiar şi fără să îndeplineasca integral criteriul economic, Uniunea Europeană s-a arătat dispusă să sprijine România pentru încheierea negocierilor cel torziu în 2005, în aşa fel încît aderarea să se poată produce în 2007. Dar, şi aceasta este precizarea cea mai importantă, numai dacă reformele vor fi continuate cu fermitate. Aici este şi punctul vulnerabil.

Guvernul se află la începtul iernii, care provoacă printre milioanele de români saraci o stare de spirit mai puţin optimistă, după care se va găsit în plină campanie electorală. Între Guven şi Partid vor apărea, inevitabil, dispute privitoare la strategiile ce urmează să fie adoptate pentru că Guvenul, dacă îşi va lua misiunea în serios, va crea Partidului destule dezavantaje. În orice caz se va crea o presiune asupra Guvernului pentru a relaxa puţin situaţia socială.

Primul ministru a anunţat imediat după prezentarea Raportului un plan pentru anul viitor care se va concentra asupra disciplinei financiare, consolidării sistemului bancar, continuării procesului de privatizare. Obiectivele sînt chiar cele formulate în raportul Comisiei. Iar într-un interviu acordat agentiei Mediafax, Enrico Grillo Pasquarelli, negociatorul şef pentru România al Comisiei Europene, a explicat şi el că una dintre problemele majore este legată de nivelul foarte ridicat al arieratelor care reprezintă o treime din Produsul Intern Brut. Este vorba, a explicat Pasquarelli, despre un ajutor de la stat ascuns, care perturbă funcţionalitatea pieţei.

Dar reducerea arieratelor, ca să discutăm doar acest unic aspect, este una dintre sarcinile cele mai dificile, care presupune costuri sociale mari şi greu de suportat. Dacă o societate nu îşi plăteşte de dările către stat ea va trebui să fie executată. Dar asta înseamnă şomaj. În România şomajul este încă relativ scăzut tocmai pentru că locurile de muncă sînt menţinute în mod artificial. Ministrul sănătăţii a anunţat că, în ceea ce îl priveşte, va declanşa o campanie de executare silită a marilor datornici. Este doar un început. Guvernul ştie prea bine care sînt dificultăţile şi mai ştie prea bine cum şi cît a încercat să cosmetizeze pînă acum situaţia economiei. Problema nu este de cunoaştere, ci este una de îndrăzneală şi de voinţă politică. Ispita de a cîştiga alegerile viitoare este foarte mare şi de acea apare şi riscul unor derapaje. În sfîrşit rivalităţile politice interne complică şi ele situaţia, pentru că apariţia, în campania electorală a unui discurs populist va încuraja rezistenţele la reformă.

Primul ministru a declarat că este hotarît să continuie reformele, dar nu a spus totuşi, pentru uzul scepticilor, că îşi va asuma toate riscurile, inclusiv pe acela de a pierde alegerile.