România, El Dorado pentru investitorii germani

Începem să ne obişnuim că în fiecare dimineaţă ne aşteaptă o nouă ştire a cărei concluzie ne spune limpede că România s-a mai îndepărtat puţin de Uniunea Europeană. Uneori, însă, nu este aşa. Săptămînalele cu greutate de pe piaţa media germană nu fac nici o referire explicită la raportul privitor la "progresele" înregistrate de România, raport realizat de baroana Emma Nicholson în numele Comisiei de politică externă a Parlamentului European. În două pagini ale revistei Focus se poate vorbi, însă, despre un vot de blam implicit acordat administraţiei centrale de la Bucureşti - cu, în schimb, o punere în lumină favorabilă a cîtorva dintre cei care au reuşit să facă administraţie locală la nivel european şi care, mai mult sau mai puţin surprinzător, nu provin din Partidul Social- Democrat, de guvernămînt. O punere în lumină favorabilă a României, pînă la urmă.

Gheorghe Ciuhandu, primarul ţărănist al Timişorii, şi Klaus Johannis, ales german al sibienilor, sunt personajele principale ale unei poveşti despre o Românie de succes, o Românie devenită un veritabil El Dorado pentru investitorii germani, asemuiţi de revista Focus în chiar titlul materialului cu pionierii Vestului Sălbatic: "Precum căutătorii de aur..."

Gheorghe Ciuhandu, scrie Focus, este un luptător de la natură, cu proba callităţilor sale dovedită în repetate rînduri. Acum luptă împotriva bolilor anexate imaginii României: corupţia, birocraţia şi necinstea. Şi nu fără succes: la Timişoara, investiţiile străine pe cap de locuitor sunt de circa patru ori mai mari decît media pe ţară. Iar acest succes este certificat de vocea poate cea mai autorizată: reprezentantul firmei producătoare de cauciucuri Continental, lider în materie de investiţii străine la Timişoara, cu 100 de milioane de euro. Producătorul german se pregăteşte să pătrundă mai adînc spre răsăritul României, anume, la Sibiu. De altfel, observă Focus, investitorii germani au ales zonele în care, istoric vorbind, cel puţin, exista o comunitate germană chiar dacă, explică mai departe revista, dintr-un total de circa 800.000 de saşi transilvăneni, şvabi bănăţeni şi alţi etnici germani au mai rămas acum, în întreaga România, cel mult 60.000. La Sibiu, Klaus Johannis se întîlneşte, zilnic, cu trei sau patru investitori germani - iar pentru aceştia, România a devenit şi mai interesantă acum, cînd Germania traversează o serioasă recesiune economică. Focus observă chiar cum cei doi primari încearcă să-şi "fure", unul altuia, investitorii. Această concurenţă este benefică sistemului: ambii au reuşit să pună la punct o administraţie transparentă şi operativă, capabilă să rezolve orice problemă de natură birocratică în minimul de timp necesar. Mai mult, primăria, cel puţin la Sibiu, pune la dispoziţia investitorilor occidentali aflaţi în căutare de terenuri consilieri care să-i ferească de riscul de a cădea pradă "vînătorilor" de pe piaţă cu ale lor preţuri fanteziste.

Ce îi aduce în Banat şi în Transilvania pe germani? "Mentalitatea germană", cunoştiinţele de limbă germană şi nivelul ridicat de pregătire şi calificare, în special numărul mare al absolvenţilor de studii universitare. Cine sunt investitorii descoperiţi de reportera de la Focus, Gudrun Dometeit, pe lîngă deja amintita Continental? Villeroy & Boch au preluat linia de produse ceramice Mondial de la Lugoj. Draexlmaier, producător de subansamble pentru industria automobilistică, este prezentă la Timişoara. În fine, Josef Berg este un german plecat din România în 1978 şi revenit la origini unde a înfiinţat o firmă de software avînd, printre clienţi, IBM şi Procter & Gamble.

Cele două pagini de text sunt puternic ilustrate cu secvenţe de la liniile de producţie. Harta României, prezentă în burta materialului, pune accent doar pe o parte a ţării - iar Bucureştii sunt lăsaţi undeva la periferia graficului. În fine, să consemnăm, vorbind de fotografii, prima imagine, ce deschide grupajul - "Mica Vienă", centrul baroc al Timişorii, în contrast flagrant cu ideea din final: corupţia din România, ca principal impediment în calea integrării în Uniunea Europeană. Şi corupţia nu mai este deloc o noţiune abstractă, un balaur cu multe capete din poveştile de adormit adversarii regimului de la Bucureşti. Unul dintre investitori dă exemple concrete: cererea unui funcţionar, responsabil cu eliberarea uneia dintre autorizaţiile necesare la fondarea unei firme, ca soţia sa să fie trecută pe statele de plată ale firmei respective; sau vameşul care promite rezolvarea în limitele temporale minime legale în schimbul unei atenţii. Doar ritmul de creştere din România şi, mai ales, perspectivele acestuia îi ţine în loc pe investitorii germani. Şi cîte un primar cum sunt Ciuhandu sau Johannis.