1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

România Felix

Petre M. Iancu17 octombrie 2012

Ferice de ţara pe care, aşa cum propunea Platon, o conduc filosofii. Ferice de ţara la cârma căreia nu se află proştii, hoţii, mincinoşii, crapuloşii, ori activiştii de partid, ci gânditorii.

https://p.dw.com/p/16Qos
Imagine: AP

Se ştie că România a fost prea multă vreme în mâna unor ideologi de acest tip. Notorii sunt şi nenorocirile imense care s-au abătut asupra ei, din această cauză, în ultimii 80 de ani, deşi unii continuă să insiste să dea vina pentru toate relele pe „venetici“, pe „evrei“, pe „străini“ şi „capitalişti“.

Dar iată că, mai nou, Traian Băsescu a avut o ieşire cu adevărat memorabilă. „Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu, H.-R. Patapievici m-au convins să-mi asum constituirea comisiei pentru condamnarea comunismului. Dacă am avut un merit, a fost acela că am cedat în faţa inteligenţei", a spus el textual.

"Au fost luni de discuţii cu societatea civilă, pentru că,la acel moment… nu realizam importanţa acelui raport. Aceiaşi oameni care azi sunt atacaţi, discreditaţi printr-o propagandă care ne aduce aminte de vremurile trecute, aceiaşi oameni şi societatea civilă - Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu, Horia Roman Patapievici şi mulţi alţii - au fost cei care m-au convins", a susţinut preşedintele.

„Aveam impresia că suntem conduşi spre liberate, cel puţin asta era in mintea mea de licean, şi de fapt ne adânceam într-o dictatură de cea mai cumplită formă istorică", a mai precizat el.  

Şeful statului a făcut această declaraţie la lansarea celui de-al doilea volum din seria de anexe la raportul Comisiei prezidenţiale pentru studierea dictaturii din România, intitulat "Istoria comunismului din România, documente Nicolae Ceauşescu 1965-1971", îngrijit de istorici eminenţi precum Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu şi Armand Goşu. Cartea a apărut la editura Polirom, sub egida Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România.

Luciditatea şefului statului român este, odată în plus, remarcabilă. Păcat că, felix culpa, Traian Băsescu n-a ţinut întotdeauna cont de sfaturile unora dintre cei mai buni consilieri ai săi. În acest caz, Andrei Pleşu n-ar fi plecat poate niciodată de la Cotroceni.

Dar chiar şi aşa, preşedintele a oferit o oră astrală României, când modestia l-a determinat să afirme că meritul său constă "în a fi cedat inteligenţei".

Tot el a făcut mult, deşi nu suficient, pentru ca în România să se impună ceea ce există în toate ţările occidentale cărora le merge bine, şi anume o meritocraţie veritabilă. L-a învins pe „prostănacul” Geoană. L-a demis, din lipsă de inteligenţă suficientă, pe Claudiu Săftoiu de la conducerea serviciului secret extern.

Ce contează. Între timp, majoritatea parlamentară USL-istă a schimbat conducerile competente ale ICR, TVR şi Arhivei Naţionale, propulsând în fruntea Institutului Cultural Român un adept al promovării caloriferelor ca produs cultural românesc.

Aceiaşi majoritate USL, condusă de partidul premierului plagiator, l-a replasat în fruntea TVR pe Claudiu Săftoiu, omul propus de PNL, devenit partidul lui Becali.

Aceasta, după ce acelaşi Săftoiu a luat repetate măsuri de reducere la zero, virgulă mai nimic a audienţei televiziunii naţionale. Iar prin demiterile operate sau prefigurate, vai, în plină campanie electorală, ca şi prin desfiinţarea Tvr info şi Tvr cultural, s-a angajat, se pare ferm, pe drumul transformării instituţiei sale publice de informare într-un oficiu de propagandă. Şi de sistematică dezinformare.

Pentru români, epoca liderului cu sfetnici filosofi pare din păcate să fi apus. A venit cea în care "noi muncim şi nu gândim". Şi în care, iarăşi, "nu ne vindem ţara"... Reîncepe drumul în pustie.

Din a doua carte a Bibliei aflăm că, în cazul israeliţilor, prostiţi la un moment dat de nişte iscoade recrutate, în majoritatea lor, dintre nişte principi laşi, trufaşi, lacomi şi mincinoşi, această călătorie a durat nu mai puţin de 40 de ani.

Să sperăm că, de această dată, mintea de pe urmă îi va veni românului astfel încât oamenii dintre Carpaţi şi Dunăre să scape oarecum mai ieftin înainte să-şi recupereze fericita ţară.