România, Irakul şi Comunitatea Internaţională

”Vom fi membri ai UE în 2007” anunţă sigur de sine premierul român Adrian Năstase într-un interviu apărut joi în paginile cotidianului elveţian Neue Zuercher Zeitung. Potrivit ziarului, sub conducerea PSD, România, ”s-a plasat în poziţia unui partener de încredere al SUA şi Europei”.

Reliefînd că România înţelege să-şi asume răspunderile decurgînd din aderarea ţării la NATO, liderul guvernului a amintit că Bucureştiul s-a arătat dispus să pună la dispoziţia SUA şi alianţei nordatlantice eventuale baze militare. Năstase a admis însă că ţara, avînd în prezent 1.500 de militari în diverse misiuni externe, e afectată de resursele ei limitate şi ”nu pare pe moment capabilă să-şi suplimenteze forţele staţionate în Irak” spre a acoperi gaura provocată de retragerea spaniolilor.

In privinţa relaţiilor cu Ungaria, Năstase a felicitat ţara vecină pentru includerea ei în UE, a dezminţit categoric existenţa unei invidii din pricina accesului Budapestei înaintea Bucureştiilor evidenţiind sprijinul ferm promis României de premierul maghiar Medgyessy în vederea aderării la Uniune. In replică la raportul critic al observatorilor Parlamentului European şi la necesitatea combaterii corupţiei Năstase a declarat, oarecum evaziv, că România a parcurs o perioadă de transformare şi modernizare extrem de dificilă, că a încheiat aproape privatizarea în industrie, sistemul bancar şi agricultură şi că guvernul său a adoptat un întreg pachet de legi anticorupţie inclusiv la nivel instituţional.

Trecînd la chestiuni interne, Năstase a respins învinuirea, potrivit căreia problemele României în domeniul corupţiei decurg din prezervarea vechii mafii ceauşiste, ai căror membri şi-au împărţit cozonacul, întrucît , conform premierului, ”corupţia n-a fost eliminată nici sub guvernarea precedentă”. In fine, seful executivului român a justificat menţinerea arhivelor securităţii comuniste sub controlul serviciilor secrete, afirmînd că ”ar trebui evitat maniheismul” şi că această chestiune n-ar mai fi în prezent ”prioritară”.

Evident, editorialele de azi abordează pe larg chestiuni de interes global. Bunăoară masivele vărsări de sînge comise ieri în sudul şiit al Irakului. Zona se afllă sub controlul militarilor britanici, care, pînă de curînd păreau să n-aibă nici o treabă, permiţîndu-şi, după cum scrie Die Welt, să-i ia peste picior pe americani pentru presupusa lor lipsă de dibăcie în aplanarea conflictului cu suniţii din Falugia. Or, notează cotidianul berlinez, "orice îngîmfare e deplasată" întrucît coaliţia are de-a face în Irak cu un duşman asimetric, perfid şi terorist şi nu cu o armată regulată. La victimele terorismului, care-şi adevereşte denumirea răspîndind groaza şi suferinţe teribile, s-au adăugat ieri alţi 68 de oameni între care zeci de copii, ”aflaţi întîmplător unde nu trebuia”. Deocamdată britanicii, mai scrie ziarul, ”îşi păstrează stoicismul flexibil, dar eventualitatea perpetuării crimelor şi devastărilor ar putea avea consecinţe politice interne asupra executivului Blair”.

Războiul irakian, scrie şi olandezul de Volksrant, ”a slăbit serios poziţia premierului britanic”, ceea ce ar explica decizia sa suprinzătoare şi în fond curajoasă de a organiza un referendum pe marginea viitoarei constituţii a UE. Ziarul relevă că, dincolo de Canalul Mânecii este în continuare ”foarte convingerea că europenii continentali n-au nici un fel de înţelegere pentru cutumele şi instituţiile britanice”, eventualitatea unui rezultat negativ al plebiscitului fiind în consecinţă mare. Or, un virtual verdict negativ al electoratului britanic ar ”pune capăt inevitabil prezenţei lui Blair la cârma guvernului”. Alţi comentatori sunt de părere că volta sa în chestiunea proiectului constituţional european nu s-ar fi datorat decît unor calcule tactice electorale ţinînd de data alegerilor legislative britanice de anul viitor. Financial Times crede că ”britanicii riscă, în urma hotărîrii lui Blair, să fie izolaţi de restul UE”.

Dar ziarul austriac Die Presse reliefează că demersul premierului londonez n-a făcut decît ”să sperie acele guverne europene care nu-ndrăznesc să-şi consulte proprii cetăţeni cu privire la soarta Europei”. Ziarul cere politicienilor europeni să renunţe la amestecul de jumătăţi de adevăr şi dezinformare pe care îl servesc alegătorilor proprii.

In ce priveşte dificila tranziţie irakiană, londonezul Daily Telegraph relevă că Naţiunile Unite, asupra cărora mizează mai nou aproape toată lumea ”nu sunt capabile să preia misiunea de a moşi în Irak naşterea unei democraţii”; proces ce prezintă oricum ”probleme prea complexe spre a li se mai adăuga şi povara unei organizaţii precum ONU”, care a greşit atît de rău în atitudinea ei faţă de fosta dictatură. Scoaterea castenelor din foc de către organizaţia mondială este ”o iluzie pe care nici George Bush nici Tony Blair n-ar trebui s-o împărtăşească, devreme ce Naţiunile Unite nu sunt în stare să înlocuiască forţele coaliţiei conduse de americani”. Punînd degetul pe rană, ziarul conservator londonez aminteşte de jalnicul bilanţ al ONU în Balcani sau în Orientul Mijlociu şi subliniază în concluzie ”cît de uimitoare e perpetuarea speranţei în capacitatea Naţiunilor Unite de a oferi o aparenţă de legitimitate.

Şi ziarul austriac Die Presse evidenţiază că ”însăşi decizia Spaniei de a-şi retrage trupele din Irak pe baza previziunii că nu se va mai adopta o nouă rezoluţie ONU, demonstrează eşecul lamentabil al organizaţiei mondiale şi al liderului ei, Kofi Annan”, care, în ciuda premiului său Nobel pentru pace, ”riscă să devină o tristă figură, care nu-şi va fi meritat nici el înalta distincţie”. Ziarul scrie: ”cu fiecare nouă ezitare, cu fiecare nou acces de panică la cartierul general al ONU, sporeşte nădejdea teroriştilor de a-şi atinge obiectivul prin fărădelegi şi asasinate.”