România - ocolită de traseele trans-europene?

În această vară, Comisia Europeană a înfiinţat o nouă agenţie, care urmează să accelereze realizarea unor proiecte rutiere trans-europene. Prin noua politică europeană de vecinătate, Bruxelles-ul doreşte să iniţieze o strategie coerentă faţă de viitorii săi vecini. România a salutat această decizie a UE, dar Bucureştiul ar trebui să ţină seama că noile planuri rutiere trans-europene ar putea ocoli teritoriul ţării.

Noua politică rutieră a Comisiei Europene este controversată. Înfiinţarea unei agenţii noi şi numirea a 6 coordonatori speciali pentru proiecte prioritare – altele decât cele 30 de trasee, stabilite deja – sunt privite cu scepticism. Mai ales şi datorită faptului că printre coordonatori se numără şi foşti comisari europeni, ca de pildă d-na Loyola de Palacio sau dl. Karel van Miert. Aceşti coordonatori au trasat noi axe rutiere, fără să ţină cont de planurile coridoarelor pan-europene existente decât în unele cazuri. Herwig Nowak de la secretariatul Coridorului IV – coridor ce urmează să facă legătura între vestul şi sud-estul continentului – şi-a exprimat îngrijorarea faţă de aceste evoluţii. El se teme că politica de până acum, a coridoarelor, va fi continuată doar parţial.

„O asemena schimbare de paradigmă este – în opinia mea – periculoasă, pentru că în realizarea coridoarelor s-au investit mulţi bani: bani naţionali, bani europeni şi bani ai Băncii Mondiale. Normal ar fi să finalizăm aceste proiecte, înaintea creării altor trasee.“

Să explicăm mai pe larg despre ce este vorba: Noii coordonatori speciali au de gând să traseze, în locul coridorului IV, o nouă axă, care trece de la Budapesta prin Belgrad şi Nis spre Sofia, iar apoi, bifurcându-se, spre Grecia respectiv Turcia. Cu alte cuvinte, vestul şi sudul României precum şi nordul Bulgariei sunt excluse din noua rută. L-am întrebat pe Herwig Nowak, cum ar trebui să reacţioneze România şi Bulgaria în faţa acestei iniţiative:

„Eu cred că România şi Bulgaria ar trebui să urmărească extrem de critic aceste schimbări, pentru că sunt existenţiale. Aceste ţări ar trebui să se opună retrasării Coridoului IV, pentru că vor pierde astfel legătura cu Europa Centrală.“

Costurile celor 30 de proiecte rutiere majore care trebuie să fie realizate până în anul 2020 se ridică la 225 de miliarde de Euro. Comisia Europeană acordă o importanţă prioritară doar celor 5 proiecte noi, pentru care a propus un pachet financiar de 20 de miliarde. Aprobarea acestei sume rămâne însă improbabilă, având în vedere situaţia financiară precară a UE.

Unul dintre cei mai aprigi critici ai noii politici rutiere comunitare este europarlamentarul german Markus Ferber, şeful grupului creştin-social în Parlamentul European. Nu e posibil, în opinia sa, ca UE să definească iniţial 30 de proiecte prioritare, ca apoi Comisia să aleagă 5 „şi mai“ prioritare.

„Mă îngrijorează faptul că am creat aici o nouă birocraţie cu coordonatori speciali – unii dintre ei foşti comisari europeni, cărora li se oferă practic o sinecură. Aceasta nu poate fi misiunea Comisiei Europene. Să fie clar, realizarea arterelor transeuropene nu este de competenţa Comisiei, atribuţiile în domeniu revenind ţărilor membre.“

Ferber apreciază la fel de critic şi schimbarea traseului Coridorului IV:

„Este o greşeală. Toate traseele stabilite iniţial trebuie realizate – atât căile ferate cât şi autostrăzile. Coridorul IV este la fel de important ca celelalte coridoare – nr. I sau VI, care au devenit prioritare, acum. Să nu uităm, pentru România şi Bulgaria există mijloace financiare, ca acest coridor să fie finalizat.“

Pe de altă parte, europarlamentarul german recomandă României să coopereze mai strâns cu UE în domeniul infrastructurii rutiere şi a adăugat:

„Experienţa noastră din ultimii ani în acest domeniu nu e cea mai bună – din vina Bucreştiului şi nu a UE. România ar trebui să insiste acum, ca UE să susţină în continuare financiar realizarea Coridorului IV conform planurilor existente.“