România: rai şi iad pentru cuplurile infertile!

Dezvoltarea tehnologiilor reproductive se datorează nu atât curiozităţii oamenilor de ştiinţă ci mai ales creşterii numărului de cupluri cu probleme de infertilitate. Presiunea exercitată de aceste cupluri asupra specialiştilor în domeniu permite ca astăzi, tehnicile de fertilizare in vitro să fie accesibile oricărui cuplu capabil să suporte costurile financiare destul de piperate. Rata de succes oscilează în jurul a 30%, iar tratamentul este îndelungat şi dureros. Totuşi, dorinţa de a avea copii primează.

Este lesne de înţeles de ce, în România, o campanie precum „SOS Infertilitatea” a câştigat chiar un premiu special pentru responsabilitate socială în sănătate. Dacă în Germania, Franţa sau Marea Britanie, sistemul de asigurări medicale suportă integral costurile mai multor proceduri de fertilizare in vitro, vidul legislativ existent în România face imposibilă măcar o compensare parţială. Însă aceeaşi indiferenţă legislativă faţă de una dintre cele mai frecvente probleme prezente la familia modernă duce şi la apariţia unor situaţii de genul celei existente la clinica privată din Bucureşti, al cărei personal este acuzat de trafic de ovule.

În România, ca şi în Europa, solicitările pentru tratamentele de combatare a infertilităţii cresc. Practic există o adevărată criză de ovule adecvate creării de embrioni viabili. Numeroase clinici americane derulează campanii publice în vederea încurajării femeilor sănătoase să doneze ovule. În cazul unor state americane, legislaţia permite chiar aranjamentele de tip comercial pentru donarea de ovule şi chiar pentru mamele surogat. Preţul unei mame surogat în California este de aproximativ 25.000 de dolari, în timp ce pe listele de aşteptare sunt sute de femei dispuse să doneze ovule contra cost.

De cealaltă parte sunt ţările în care supervizarea guvernamentală a tehnicilor reproductive este draconică. Autoritatea britanică pentru Embriologie şi Fertilizare Umană a limitat la 15 lire sterline preţul care poate fi plătit pentru o donare de ovule, încurajându-se atitudinile altruiste, nu cele mercantile.

Altfel stau lucrurile în India şi iată că şi în România, unde în schimbul unei sume de aproximativ 200 de euro se pot obţine ovule viabile. Procedurile de prelevare a ovulelor sunt invazive şi nu tocmai lipsite de riscuri, femeile „donator” expunându-se unor potenţiale traume fizice şi emoţionale pentru o recompensă redusă după standardele occidentale, dar acceptabilă în lumea sărăciei permanentizate.

Autor: Vlad Mixich, DW-Bucureşti

Redactor: Rodica Binder