România, succes de etapă

În termeni de imagine şi de strategie politică, raportul intermediar al Comisiei Europene este un succes al actualului Guvern. Nici una din previziunile dramatice nu s-au împlinit, cu toate că aşa cum se văd lucrurile de la Bucureşti, lupta împotriva corupţiei este departe de a înregistra progrese de fond. De altfel nici observatorii cei mai atenţi şi mai calificaţi ai reformei judiciare nu se aşteptau la un ton atât de binevoitor şi dispus la concesii. Parlamentarul european Monica Macovei, de exemplu, scria pe blogul ei oficial un text fulminant, după ce colegii de partid votaseră pentru salvarea Monicăi Iacob Ridzi şi a lui Dan Păsat:

"Ştiţi cum se traduce decizia Camerei Deputaţilor în statele democrate? Simplu: că nu există o voinţă politică majoritară din partea partidelor politice româneşti pentru anti-corupţie "pe bune", indiferent de cine este acuzatul, şi că nu există o voinţă politică majoritară pentru egalitate în faţa legii a inculpaţilor politicieni cu ceilalţi oameni cercetaţi penal.".

Aşa cum se vede din Raport, decizia Camerei Deputaţilor a fost “tradusă” de Comisia Europeană într-un limbaj mult mai puţin dramatic. Aşteptările Monicăi Macovei, altădată perfect sincronizate cu modul de gândire al Comisiei, nu s-au împlinit decât în parte. Este adevărat totuşi că Raportul consemnează faptul că Parlamentul a votat împotriva percheziţiei calculatorului unui fost ministru, dar nu insistă deloc asupra subiectului şi are grijă să precizeze că e vorba numai de “suspiciuni de corupţie" şi nu mai mult decât atât.

În consecinţă se poate spune că strădaniile persuasive ale Guvernului au fost încununate de succes.

Este iarăşi de semnalat că ameninţările bine dozate ale Guvernului de la Bucureşti că va denunţa unilateral Mecanismul de Cooperare şi Verificare au avut mai curând efecte pozitive. Un înalt oficial explica, în perioada acelor săptămâni încordate, că declaraţiile privitoare la mecanism nu trebuie privite în litera lor şi mai ales în contextul lor limitat, ci ca strategie pe termen mediu. Anunţurile făcute de consilierul prezidenţial Leonard Orban şi cele ale ministrului de externe Teodor Baconschi privind posibilitatea ca acest mecanism să fie pur şi simplu abandonat de România, fără să se mai consulte cu nimeni, aveau aşadar, printre altele, şi menirea de a modifica ceva la nivelul atitudinii generale, de a coborî nivelul exigenţelor considerate la Bucureşti în mod general ca fiind exagerate şi nerealiste.

Dacă sub raportul efortului organizatoric, România a demonstrat că este dispusă să facă eforturi, din punctul de vedere al participării politice, sau, cu alte cuvinte, al "voinţei politice" de a combate corupţia s-a declarat din start neputincioasă. Aşa cum în trecut PSD şi-a salvat militanţii de la percheziţie, tot aşa PDL şi-a salvat şi el apropiaţii, mai ales că exista - şi într-un caz şi în celălalt - o secretă îndatorare.

De altfel în afara unor cercuri restrânse de militanţi civici tot mai izolaţi şi mai puţin organizaţi, în România toată lumea politică de la stânga la dreapta condamnă MCV-ul, deşi o face cu tonuri şi nuanţe extrem de diverse.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti
Redactor: Cristian Ştefănescu