România-UE: ce se vrea şi ce se poate
11 iulie 2012
Bătălia dintre şeful guvernului Victor Ponta şi actualmente suspendatul şef al statului Traian Băsescu este atent monitorizată de la Bruxelles.
Atât preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso cât şi preşedintele Legislativului comunitar vor discuta direct cu Ponta, chiar la sediul instituţiilor europene.
Dar posibilităţile reprezentanţilor forurilor comunitare de a interveni în lupta de la Bucureşti sunt, cel puţin din punct de vedere legal, limitate.
Mai exact, există un singur articol la care ar putea apela, dacă situaţia o impune: articolul 7 al Tratatelor Europene. El prevede măsuri drastice de sancţionare a statelor membre: de la îngheţarea fondurilor structurale, până la retragerea dreptului de vot în Consiliul European.
Articolul 7 poate fi aplicat doar după ce şefii de stat şi de guvern din statele membre ale Uniunii Europene constată cu o majoritate de patru cincimi" "pericolul evident de încălcare gravă" a valorilor fundamentale ale Uniunii de către statul membru ce urmează a fi sancţionat.
De la introducerea sa în legislaţia europeană, în anul 2000, articolul nu a fost niciodată aplicat. Din motive întemeiate: "articolul 7 este un instrument foarte dur" - explică Frank Schorkopf, jurist, specialist în dreptul statal şi european la Universitatea din Göttingen. "În fond, Uniunea Europeană nu vrea sub nici o formă să constate că unul dintre membrii săi a derapat".
Procedura de infrigement - fără şanse
La începutul anului, în cazul Ungariei, Comisia Europeană a apelat la un alt instrument de sancţiune. Pe baza unor legi intens criticate, Comisia a invocat articolul 258 al Tratatelor Comunitare referitoare la cadrul de activitate al Uniunii Europene, în plângerea înaintată Curţii Europene de Justiţie.
O procedură asemănătoare în cazul României ar fi extrem de dificilă, a declarat Schorkopf pentru Deutsche Welle. "Nu poate fi invocat articoul 258 pentru declanşarea procedurii de infrigement, referitoare la suspendarea preşedintelui. Am asista la o depăşire a competenţelor, pentru că alegerea şi demiterea preşedintelui României nu au nici o legătură cu Uniunea Europeană", explică Schorkopf.
Cu excepţia cazului în care suspendarea ar fi rezultatul unei grave încălcări a principiului democraţiei într-un stat de drept. "Atunci s-ar putea aplica articolul 7. Nu există o cale de mijloc şi tocmai aceasta este problema cu care se confruntă anumite organisme ale Uniunii Europene, care îşi fac acum publice dilemele".
Un compromis pentru liniştea tuturor
În acest context, Uniunea Europeană va apela doar la "instrumentele slabe" - după cum le numeşte specialistul în drept comunitar Schorkopf.
Apelurile publice şi indiferenţa diplomatică vor pune România la stâlpul infamiei, în speranţa că presiunea internaţională ar redirecţiona politica de la Bucureşti pe drumul european, cu toate valorile fundamentale pe care acesta le presupune.
Autori: Ole Kämper / Alina Kühnel
Redactor: Ovidiu Suciu