Românii - între "turismul banditesc" şi "criminali de vitrină"
12 noiembrie 2003Publicitate
Est europenii se plâng, nu de puţine ori, că, după 1989, au importat, din Vest, nu doar democraţie şi libertate, ci şi droguri, prostituţie şi criminalitate organizată. Drumul Vestului l-au luat, odată cu liberalizarea circulaţiei transfrontaliere, în special criminalii din Europa Răsăriteană. Tîlhari, traficanţi de fiinţe umane, bande de spărgători, dar şi hoţi de înaltă tehnologie - care nu mai bagă mîna în portofel ci operează direct în conturi bancare sau pe cărţi de credit.
Sandu are alura unui boxer. La cei 30 de ani ai săi este înalt, solid, îşi tunde scurt părul blond şi a fost deja de şase ori în străinătate. În special în Austria şi Germania. În călătorie de tîlhărie. Acum e la Bucureşti - iar discuţia cu el se poartă pe o stradă din capitala României.
"Intram uşor, aveam un băiat care se mişca încet, intram frumos şi îi trăgeam cardul... apoi ieşeam. Dar nu furam să se vadă. Forţam şi broaştele cu pontoarca şi omul cînd venea sau se trezea, în cazul în care era în casă... şi suna ... şi nu bănuia nimeni, nimic".
Sandu îşi spune, acum, om de afaceri. Dă asigurări că şi-a încheiat cariera criminală. Dar mulţi la număr sunt tinerii români care nu au strîns atîţia bani - şi sunt, cu furatul de-abia la început. Cu riscul de a ajunge în închisorile din Occident. Din nou Sandu: "Acolo o duci, la pîrnaie, mai bine decît ai duce-o aici, pe muncă. Adică, aici te zbaţi să faci rost de mîncare..."
Autorităţile de la Bucureşti priveau fără interes acest turism banditesc, tolerîndu-l, practic. România şi-a propus, însă, integrarea europeană - iar aceşti tîlhari devin, dintr-o dată, factor de risc naţional. Ministrul de Interne Ioan Rus: "Cetăţenii români aflaţi în spaţiul Schengen sau în spaţiul comunitar nu participă la marea criminalitate europeană şi nici nu sunt pe locuri fruntaşe în ceea ce priveşte criminalitatea produsă de străini în ţările Uniunii Europene. Dar, într-adevăr, avem destul de mulţi cetăţeni români care participă la o mică criminalitate sau la o criminalitate de vitrină, care, într- adevăr, este deranjantă".
Treaba devine cît se poate de serioasă, existînd, iarăşi, propuneri de închidere a frontierelor pentru cetăţenii români.
Schimbare de locaţie. Suntem la Sibiu, în inima Transilvaniei. De aici pornesc călătpriile majorităţii turiştilor români către Vest - prin Viena, Muenchen, Stuttgart şi aşa mai departe. Cîtorva mii nu li se permite să mai plece, însă. Cirpian Albu are o afacere de transport de persoane: "Facem controale - cam cinci la sută dintre pasageri sunt daţi afară din maşini".
Cei ce vor sa călătorească în Germania trebuie să aibă asupra lor cel puţin 500 de euro - o valoare enormă pentru o ţară cu un venit mediu lunar de 120 de euro. "Pentru o perioadă mai îndelungată, două săptămîni, de exemplu, trebuie să arăţi 1400 de euro. O sumă mare", se plînge o femeie. Au fost, însă, inventate şi soluţii pentru aceste impedimente. Şoferii de autobuz împrumută călătorii, primind în schimb dobînzi ridicate: "Oamenii plătesc mai mult - în funcţie de cît de riscant este punctul de trecere a frontierei", explică Albu.
Pe lîngă dobînda şoferilor se mai plăteşte şi mita pentru vameşi. Controale vamale mai aspre înseamnă "atenţii" mai consistente. Un secret public în România. Nu cu mult timp în urmă, un punct de frontieră din Vestul României a fost paralizat. Motivul: vameşii se certau cu poliţiştii de frontieră asupra procentului de mită ce revine fiecărei instituţii. Că se dă mită recunoaşte şi Aurel Neagu, şeful Poliţiei române de Frontieră: "Facem controale inopinate - care au mers inclusiv pînă la a controla în buzunare pe cei din frontieră". Anul acesta au fost destituiţi 20 de funcţionari ai acestei instituţii.
Să ne întoarcem la fostul bandit Sandu - părerea lui este că se merită să furi în Vest, pentrui că oamenii sunt mai creduli: "Cine are bani, la noi, de la cine poţi să furi sau să faci o treabă, are bodygouarzi. Becali... Da' pe cînd acolo, lumea e mult mai civilizată, e... nu le vrea să creadă că ar fi prădaţi şi dovada că... se mănîncă pîine". Iar cînd va fi el, Sandu, mai mare, îşi va cumpăra şi un body-guard.
Sandu are alura unui boxer. La cei 30 de ani ai săi este înalt, solid, îşi tunde scurt părul blond şi a fost deja de şase ori în străinătate. În special în Austria şi Germania. În călătorie de tîlhărie. Acum e la Bucureşti - iar discuţia cu el se poartă pe o stradă din capitala României.
"Intram uşor, aveam un băiat care se mişca încet, intram frumos şi îi trăgeam cardul... apoi ieşeam. Dar nu furam să se vadă. Forţam şi broaştele cu pontoarca şi omul cînd venea sau se trezea, în cazul în care era în casă... şi suna ... şi nu bănuia nimeni, nimic".
Sandu îşi spune, acum, om de afaceri. Dă asigurări că şi-a încheiat cariera criminală. Dar mulţi la număr sunt tinerii români care nu au strîns atîţia bani - şi sunt, cu furatul de-abia la început. Cu riscul de a ajunge în închisorile din Occident. Din nou Sandu: "Acolo o duci, la pîrnaie, mai bine decît ai duce-o aici, pe muncă. Adică, aici te zbaţi să faci rost de mîncare..."
Autorităţile de la Bucureşti priveau fără interes acest turism banditesc, tolerîndu-l, practic. România şi-a propus, însă, integrarea europeană - iar aceşti tîlhari devin, dintr-o dată, factor de risc naţional. Ministrul de Interne Ioan Rus: "Cetăţenii români aflaţi în spaţiul Schengen sau în spaţiul comunitar nu participă la marea criminalitate europeană şi nici nu sunt pe locuri fruntaşe în ceea ce priveşte criminalitatea produsă de străini în ţările Uniunii Europene. Dar, într-adevăr, avem destul de mulţi cetăţeni români care participă la o mică criminalitate sau la o criminalitate de vitrină, care, într- adevăr, este deranjantă".
Treaba devine cît se poate de serioasă, existînd, iarăşi, propuneri de închidere a frontierelor pentru cetăţenii români.
Schimbare de locaţie. Suntem la Sibiu, în inima Transilvaniei. De aici pornesc călătpriile majorităţii turiştilor români către Vest - prin Viena, Muenchen, Stuttgart şi aşa mai departe. Cîtorva mii nu li se permite să mai plece, însă. Cirpian Albu are o afacere de transport de persoane: "Facem controale - cam cinci la sută dintre pasageri sunt daţi afară din maşini".
Cei ce vor sa călătorească în Germania trebuie să aibă asupra lor cel puţin 500 de euro - o valoare enormă pentru o ţară cu un venit mediu lunar de 120 de euro. "Pentru o perioadă mai îndelungată, două săptămîni, de exemplu, trebuie să arăţi 1400 de euro. O sumă mare", se plînge o femeie. Au fost, însă, inventate şi soluţii pentru aceste impedimente. Şoferii de autobuz împrumută călătorii, primind în schimb dobînzi ridicate: "Oamenii plătesc mai mult - în funcţie de cît de riscant este punctul de trecere a frontierei", explică Albu.
Pe lîngă dobînda şoferilor se mai plăteşte şi mita pentru vameşi. Controale vamale mai aspre înseamnă "atenţii" mai consistente. Un secret public în România. Nu cu mult timp în urmă, un punct de frontieră din Vestul României a fost paralizat. Motivul: vameşii se certau cu poliţiştii de frontieră asupra procentului de mită ce revine fiecărei instituţii. Că se dă mită recunoaşte şi Aurel Neagu, şeful Poliţiei române de Frontieră: "Facem controale inopinate - care au mers inclusiv pînă la a controla în buzunare pe cei din frontieră". Anul acesta au fost destituiţi 20 de funcţionari ai acestei instituţii.
Să ne întoarcem la fostul bandit Sandu - părerea lui este că se merită să furi în Vest, pentrui că oamenii sunt mai creduli: "Cine are bani, la noi, de la cine poţi să furi sau să faci o treabă, are bodygouarzi. Becali... Da' pe cînd acolo, lumea e mult mai civilizată, e... nu le vrea să creadă că ar fi prădaţi şi dovada că... se mănîncă pîine". Iar cînd va fi el, Sandu, mai mare, îşi va cumpăra şi un body-guard.
Publicitate