Rusia în colimatorul Comunităţii Internaţionale

Cu doar cîteva ore înaintea expirării, de revelion, a ultimatumului rusesc adresat autorităţilor din Kiev, care refuzaseră să accepte un preţ de circa 5 ori mai mare decît pînă acum, firma rusească de stat Gasprom, cel mai mare producător de profil din lume a redus masiv exporturile de gaz destinate Ucrainei. Ce ecouri internaţionale a provocat această decizie? Care sunt semnificaţiile ei şi perspectivele soluţionării conflictului?

Ucraina a reacţionat în genere ponderat la boicotul rusesc. Preşedintele ţării, Victor Iuşcenko a cerut arbitrarea litigiului de către europeni, şi realizarea unui compromis, estimînd că ....”e deosebit de important să renunţe la orice instrumente de presiune politică ori economică”. Ucraina, au subliniat responsabilii de la Kiev, „deţine suficiente rezerve spre a rezista presiunilor ruseşti cel puţin pînă la finele lunii curente”. Partea rusească a ţinut în schimb să precizeze că, „pe moment, livrările de gaz către Ucraina au fost reduse cu 120 de milioane de metri cub pe zi”, după cum s-a exprimat Serghei Kuprianov de la Gasprom. Purtătorul de cuvînt al concernului moscovit n-a uitat să adauge că Rusia continuă să exporte întreaga cantitate prevăzută a fi livrată occidentului şi că se aşteaptă „ca Ucraina să-şi îndeplinească integral angajamentele de ţară de tranzit”. Dacă se vor înregistra deci probleme în apus, de vină ar fi Ucraina, care s-ar înfrupta ilegal din gazul metan destinat ţărilor din vest, s-a mai apreciat la Moscova.

Indignarea purtătorilor de cuvînt ai firmei lui Putin iscată de potenţialul furt ucrainean de gaze nu suprinde pe nimeni. Fapt e că litigiul dintre Kiev şi Moscova a şi început să afecteze statele UE. In cursul serii de ieri în Ungaria a ajuns o cantitate de gaze redusă cu un sfert, iar în Austria, cu 18 procente mai puţin decît în mod normal. Comisarul european pentru afaceri externe, Benita Ferrero Walnder a lansat de altfel Rusiei şi Ucrainei un apel, cerînd celor două ţări să-şi aplaneze litigiul. In context, cererea ei s-a adresat în primul rînd Moscvoei, devreme ce oficialul european a subliniat textual, într-un interviu acordat postului de radio german Deutschlandfunk, că „este de-o importanţă enormă ca Moscova să ţină seama de a obiecţiile Kievului”. Concomitent, şefa diplomaţiei europene a reliefat că, pe moment, „nu se pune problema unei penurii de gaz metan în vestul continentului, periculoasă fiind în schimb erodarea încrederii”. In cine anume nu mai poate fi avut încredere pare destul de clar din moment ce îngrijorarea exprimată de americani e şi mai netă. Referindu-se la oprirea livrărilor de gaz rusesc către Ucraina, un purtător de cuvînt al departamentului de stat american a declarat, ”că un asemenea pas abrupt, provoacă nesiguranţă regională în domeniul energetic şi ridică întrebări serioase privind utilizarea energiei ca mijloc de presiune politică”.

Spus pe şleau e vorba aici de un şantaj rusesc. Ori altfel formulat, de un demers de sancţionare a Ucrainei pentru revoluţia ei portocalie. Altfel nu se poate explica faptul că Belarus, o ţară condusă de un regim dictatorial promoscovit se bucură în continuare de preţul masiv subvenţionat din trecut, care e de 5 ori mai scăzut decît cel pe care Moscova ar vrera să-l perceapă Ucrainei. Rusia îşi motivează măsură, pretinzînd că nu ar face decît să treacă la preţul pieţii mondiale. America – a spus purtătorul de cuvînt al departamentului de stat – „n-are în principiu nici o obiecţie împotriva unei atari tranziţii, dar adaptarea la nivelul pieţii mondiale nu se poate produce subit şi unilateral, fiind nevoie de un compromis, care să asigure previzibilitatea şi aprovizionarea energetică a tuturor părţilor”.

Scandalul e cu atît mai amplu, cu cît Rusia, devenită membră a grupului celor mai industrializarte state occidentale a preluat de la 1 ianuarie, conducerea grupului G-8. Un grup cu care, nefiind o democraţie şi un stat de drept Rusia n-are nici în clin nici în mînecă în opinia congresmenilor americani. Reacţionînd la dezamăgirera provocată de faptul că Rusia, departe de a slăbi şurubul politic înaintea preluării preşedinţiei Grupului, a continuat să aplice măsuri represive pe plan intern şi iată şi extern, deputaţii din Washington au adoptat o rezoluţie clară. Documentul îi cere preşedintelui Bush să excludă Moscova din grupul celor 8 datorită evoluţiei nedemocratice a Rusiei. La rîndul său, fostul consilier economic al liderului de la Kremlin, Andrei Ilarionov, a reacţionat la aceiaşi evoluţie antidemocratică dîndu-şi demisia. Ilarionov a subliniat la rîndul său că, dată fiind politica autoritară a lui Putin, „Rusia nu are ce căuta în selectul club al celor 8”.

Rusia mizează fireşte în special pe atuurile ei energetice. Ţinîndu-se cont de toate aceste critici interne şi externe cumulate şi pe cale de amplificare, de grava prejudiciere a imaginii externe a lui Putin, precum şi de capacitatea Kievului de a se autoservi cu gaz metan e totuşi greu de crezut că Rusia se va încăpăţîna să refuze pînă în pînzele albe orice concesii în litigiul ei cu Ucraina.