Rusia, din nou la răscruce

Preşedintele Rusiei, Dimitri Medvedev, nu va avea motive să se uite cu satisfacţie în urmă la primul său an de domnie, mai ales din perspectiva politicii externe. După un start reuşit, diplomaţia Moscovei a eşuat cu precădere în raporturile cu UE; războiul din Caucaz a amplificat neîncrederea dintre Rusia şi Occident. Apoi, criza economică globală,concomitent cu ameliorarea raporturilor transatlantice după instalarea la Casa Albă a lui Barack Obama, i-au dezvăluit Rusiei realele ei posibilităţi.

La un an de la alegerea sa în fruntea statului rus, preşedintele Dimitri Medvedev încearcă, precaut, să se emancipeze de sub tutela predecesorului său, actualul premier Vladimir Putin.

La o schimbare a liniei politice nu s-a ajuns însă, cel puţin până acum. Deocamdată nu se poate şti dacă Medvedev urmăreşte să-şi creeze numai o imagine de politician independent sau este decis să reformeze din temelii sistemul instaurat de Putin. Dat fiind că a trecut numai un an şi zidurile Kremlinului continuă să fie impenetrabile, o astfel de întrebare ar fi şi prematură.

Mult mai facilă este trecerea în revistă a evenimentelor petrecute în politica externă. Rusia a eşuat aproape pe întreaga linie, deşi începutul fusese încurajator. La primele ieşiri în străinătate, Medvedev s-a prezentat ca un politican tânăr, cu o structură pro-europeană. Ţelul său era un nou parteneriat al unei Rusii renăscute şi întărite cu Europa, prin intermediul unui nou acord privind securitatea pe continent.

Primele discursuri şi apariţii ale lui Medvedev nu au întârziat să dea roade. Uniunea Europeană a decis să reia negocierile cu Rusia privind încheierea unui nou Acord de Parteneriat şi Cooperare. Pentru o clipă, totul părea foarte promiţător. A intervenit însă războiul din Caucaz iar recunoaşterea, de către Moscova, a independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud, a dus la apariţia unor noi tensiuni. Între timp, situaţia s-a mai calmat dar normalitatea este departe de a se fi reinstaurat. Neîncrederea reciprocă este în continuare dominantă.

Criza economică internaţională şi mai ales scăderea preţurilor la energie au dat în toamnă o a doua grea lovitură diplomaţiei ruse. Pe de-o parte, recesiunea sileşte Rusia să coopereze la nivel internaţional. Pe de alta însă, criza a demonstrat Kremlinului că economia rusă are slăbiciunile ei şi este dependentă mai mult decât ar trebui de exporturile de petrol şi gaze.

În sfârşit, politica externă a Rusiei a fost serios afectată de alegerea lui Barack Obama la Casa Albă. De atunci, Europa sceptică faţă de America, aşa cum a fost de-a lungul mandatelor lui George W Bush, s-a transformat într-un aliat entuziast al SUA. În timpul cât a fost preşedinte, Putin a putut să adune puncte în Europa printr-o politică opusă SUA. Aceasta însă s-a datorat mai mult aversiunii occidentalilor faţă de persoana lui George W. Bush, şi mai puţin abilităţii politice a actualulului premier de la Moscova.

Medvedev trebuie să se decidă acum în numele Rusiei pe ce cale o apucă. Ori adoptă cu strângere de inimă un ton mai conclilant în raporturile cu UE şi SUA, ori continuă neabătut confruntarea cu vestul, indiferent la criza economică. În cel de-al doilea an de mandat, preşedintele Rusiei se află în faţa unei decizii dificile.

Autor: Ingo Mannteufel / Ioachim Alexandru

Responsabil de ediţie: Rodica Binder