1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Rusia, faţă cu terorismul şi ineficienţa propriilor structuri

Petre M. Iancu31 decembrie 2013

Ce-o fi mai rău pentru Rusia? Terorismul a îndoliat din nou sudul ţării. Dar pernicioasă, pe termen lung, e şi incompetenţa responsabililor ei.

https://p.dw.com/p/1AjTZ
Imagine: Reuters

Terorismul a lovit Rusia din nou, cumplit, însângerând în repetate rânduri Volgogradul. Deflagraţiile iscate, probabil, de terorişti sinucigaşi, ridică ample probleme de securitate Rusiei înaintea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci.

Marţi, numărul victimelor celor două explozii înregistrate succesiv, două zile la rând, în fostul Stalingrad, crescuse, ajungând la 33, după decesul unor persoane grav rănite.

Succesul celor două atentate, ca şi al celui comis tot la Volgograd, în octombrie, e de natură să pună la grea încercare restul nu prea consistent de credibilitate, de care s-ar mai putea bucura Vladimir Putin în rândul compatrioţilor săi. Fatala reuşită a teroriştilor scoate în evidenţă incapacitatea serviciilor de securitate de a garanta efectiv siguranţa cetăţenilor federaţiei şi a celor ce-o vizitează.

În ciuda îndelungatei sale domnii, Putin n-a reuşit, după accesul său la putere, să modernizeze economia caducă a Rusiei şi să asigure bunăstarea unei populaţii tot mai nemulţumite. În schimb, a triumfat în alte domenii. A izbutit să-şi consolideze masiv serviciile secrete. Investiţii enorme a făcut Kremlinul şi în întărirea armatei şi a celorlalte instituţii de forţă.

Or, deşi Putin, un fost ofiţer al KGB, e expert în servicii secrete şi un specialist al politicilor expansioniste şi al declaraţiilor agresive şi belicoase, poliţia şi securitatea rusă sunt puse tot mereu la grea încercare şi se dovedesc prea puţin în stare să-şi îndeplinească misiunea.

Într-adevăr, capacitatea teroriştilor de a proiecta operaţiuni complexe şi de arunca în aer zeci de oameni într-un important oraş rusesc, nu lipsit de o amplă valoare simbolică, discreditează politica de securitate a Kremlinului şi măsurile draconice adoptate de Moscova.

În numele lor, regimul Putin n-a cheltuit în ultimul deceniu doar sume gigantice din bugetul public al Rusiei, ci a restrâns masiv şi drepturile omului.

Or, acest recul al libertăţilor şi drepturilor civice ale ruşilor şi ale celorlalte naţionalităţi din imperiu, departe de a da roadele scontate, s-a dovedit pernicios şi contraproductiv. Fiindcă restrângerea libertăţii şi represiunea care a însoţit-o au alimentat ura iscată unora din popoarele din federaţie de stăruinţa Moscovei de a le priva de drepturi şi de putinţa de a opta pentru suveranitate, de a nu rămâne, după cum se exprimă militanţii, „sub regimul de ocupaţie al Rusiei”.

Dar chiar dacă politicile autoritare şi inepte ale Kremlinului au hrănit şi intensificat această ură profundă, un lucru e sigur. Terorismul, indiferent dacă-i afectează pe ruşi, pe israelieni, pe americani sau pe europeni nu are, desigur, scuze. Abjecţia atacurilor asupra unor civili lipsiţi de apărare nici nu trebuie să găsească vreodată vreo justificare.

Concomitent, terorismul islamist nu pune în pericol doar nordul Caucazului şi Rusia, ci e un flagel înfiorător, ameninţând întreaga lume civilizată. Ca atare, trebuie combătut cu toate forţele posibile şi reclamă cooperarea tuturor naţiunilor.

E adevărat, pe de altă parte, că ecuaţia ceceno-caucaziană e departe de a se epuiza în conflictul cu islamismul fundamentalist şi militant. Aşa cum este adevărat că prea puţin eficientele servicii secrete ale lui Putin s-au concentrat îndeosebi asupra măsurilor de securitate de la Soci, oraşul ameninţat în repetate rânduri de separatiştii din Caucaz, lăsând alte zone la cheremul extremiştilor.

Totuşi, nimeni nu poate exclude, realmente, eventualitatea ca atentatele să fie reluate în timpul Olimpiadei. Indiferent cu câţi poliţişti va burduşi Putin portul de la Marea Neagră, conştiinţa ameninţării teroriste se va repercuta prin forţa lucrurilor asupra stării de spirit a participanţilor, umbrind ceea ce ar trebui să fie nu doar o sărbătoare a sportului, ci şi a păcii şi înţelegerii între popoare.