Sângeroasa revoluţie din România

Autorul articolului "Sângeroasa revoluţie din România", Thomas Roser, evocă evenimentele acelor zile de decembrie 1989, când la Timişoara şi mai apoi la Bucureşti oamenii, sătui de odioasa dictatură ceauşistă, au ieşit în stradă, fără să ştie că protestele lor vor fi instrumentalizate de noii ajunşi al putere. «Rivalii lui Ceauşescu din interiorul Paridului Comunist, în frunte cu Ion Iliescu, au folosit revoluţia pentru a pune mâna pe putere», notează Die Welt. Din discuţiile purtate de autor cu diferiţi oameni în România, care au trăit plini de speranţă acele evenimente, reiese dezamăgirea profundă a multora de a nu se fi ajuns la ceea ce au sperat cu toţii. Dimpotrivă, “foşti ofiţeri de Securitate controlează pe mai departe părţi importante ale economiei, mass-media şi ale sferei politice", pentru că, explică unul dintre interlocutori, "la noi, oamenii politici au buzunare mari”. Un altul deplânge şi el faptul că "România nu a devenit aşa cum a visat”. Braţul lung al Securităţii n-a putut fi tăiat, aşa cum au fost tăiate însemnele socialiste din steagul României, cu 20 de ani în urmă şi de aceea are mai degrabă un “sentiment de dezamăgire decât unul de mândrie”. Thomas Roser îşi încheie articolul cu constatarea, plină de resemnare, a ultimului său interlocutor care aminteşte că dreptatea era miza revoluţiei: “poate că am sperat prea mult”.

Frankfurter Allgemeine Zeitung

publică un amplu articol sub semnătura scriitorului german, originar din România, Richard Wagner, referitor la cazul “Söllner”. Werner Söllner, şi el scriitor german din România, stabilit de mai mulţi ani în Germania, a recunoscut recent că a fost informator al Securităţii, oferind direcţiilor din Timişoara şi centralei din Bucureşti detalii despre autorii germani membri ai aşa-numitului “Grup de Acţiune Banat”, înfiinţat în 1972. Această grupare n-a rezistat decât până în 1975, foarte probabil din cauza "serviciilor" făcute Securităţii de Söllner. Din informaţiile de care dispune Richard Wagner, şi el la vremea respectivă membru al grupării scriitorilor bănăţeni, reiese că Söllner, sub numele său conspirativ “Walter”, a dăunat mai mult decât admite scriitorilor de limbă germană din Banat. Articolul este, firesc, plin de amărăciune, iar autorul său înţelege cu greu cum unii dintre prietenii lui Söllner i-au luat imediat apărarea, aceştia lăsând să se înţeleagă că aşa ceva era firesc într-un regim cum era cel ceauşit în România şi că e greu de spus dacă cineva a fost într-adevăr “un îngeraş”, fără pată.

Die Welt

se referă, în ediţia sa de astăzi, şi la prognozele ceva mai bune pe care le estimează institutele de specialitate privind conjunctura economică din Germania. Chiar dacă estimările experţilor sunt mai îmbucurătoare, situaţia rămâne nesigură, avertizează cotidianul berlinez.

O altă temă abordată în presă este controversatul atac aerien al NATO de la Kundus şi consecinţele politice pentru noul Cabinet de la Berlin, înainte de toate pentru ministrul apărării Karl-Theodor zu Guttenberg. Vienezul Die Presse critică faptul că ministrul german, în loc să spună de la bun început ce ştia şi ce nu în legătură cu acest caz, petrecut ce-i drept nu pe timpul mandatului său, reţine informaţii, ezită şi caută să înfrumuţeseze lucrurile.

Autor: Medana Weident
Redactor: Cristian Ştefănescu