Săptămâna neagră a 'Îngerului galben'

ADAC este mult mai mult decât un simplu club automobilistic. Este garant al confortului rutier pentru 18,5 milioane de șoferi germani. Ceea ce înseamnă nu doar 18,5 milioane de membri plătitori, ci 18,5 milioane de cetățeni cu drept de vot care conferă ADAC statutul neoficial de sindicat puternic și grupare de lobby - dintre cele mai influente în Republica Federală.

Legile nescrise ale omenirii nu se lasă, însă, impresionate de anvergura unei asemenea instituții: puterea corupe inclusiv la ADAC. O dată, de două ori, de mai multe ori - până când intervine o altă lege nescrisă, cea a ulciorului care merge la apă de un număr limitat de ori.

Concursul de frumusețe pe care nu l-a mai jurizat nimeni

În cazul ADAC, filmul s-a tăiat în momentul în care directorul de comunicare Michael Ramstteter a fost forțat să recunoască public - și să demisioneze, în consecință - că a manipulat rezultatele „concursului de frumusețe” organizat de clubul automobilistic. Alegerea mașinii anului, desemnată anual prin votul membrilor ADAC, implicit abonați ai revistei Motorwelt pe care Ramstteter o coordona, a generat o criză de imagine pe care șefii asociației au încercat să o camufleze generând o alta. Doar aproximativ 3500 de șoferi din totalul celor 18,5 milioane au ales să participe la consultarea organizată prin Motorwelt. Echipa lui Ramstteter a decis, ca atare, să mai adauge un zero în coada numărului votanților. Falsul a răzbit, însă, în presă, astfel că șeful direcției de comunicare și al revistei Motorwelt s-a trezit pus în situația de a plăti cu onoarea și poziția pentru manipularea comisă.

Vestea nu a bucurat deloc opinia publică germană. Conform paginii de internet Aboalarm.de, care intermediază internauților formulare prin care pot renunța online la diverse servicii, în primele trei zile de la declanșarea scandalului ADAC, nu mai puțin de 30.000 de membri au depus cererea de retragere din asociație. Până la finele săptămânii, cifra urcase la 42.500, notează cotidianul Die Welt. Aceasta înseamnă doar 0,2% din totalul membrilor ADAC, dar constituie o depășire cu 420% a mediei retragerilor, după estimările Aboalarm.de.

Mielul blând suge de la mai multe mame

Dat fiind ecoul, nu este de mirare că și clasa politică a simțit nevoia și oportunitatea de a interveni în dezbatere. Mai întâi primul ministru al landului Bavaria, creștin-socialul Horst Seehofer, el însuși membru ADAC, a cerut constituirea unei comisii independente care să verifice atent antecedentele clubului și să găsească modalități de restaurare a încrederii pierdute. Ulterior s-a pronunțat în același ton și ministrul federal al Finanțelor, Wolfgang Schäuble. Intervenția acestuia din urmă nici măcar nu este doar una cu iz strict politic, de vreme ce prin funcția pe care o deține, Schäuble este depozitarul unei părți din bugetul ADAC.

Asociație cu utilitate publică, fondată în 1903, clubul automobilistic se finanțează din patru resurse: alocări de la caseria federală, donații, cotizații și venituri proprii. Utilitatea publică rezidă din activitatea fundamentală a asociației: serviciile de intervenție oferite membrilor ADAC rămași în pană, oriunde în lume. Aceasta este, de fapt, și baza renumelui de care clubul se bucură. De-a lungul vremii, administrațiile succesive ale asociației au pus pe picioare și o divizie comercială, care, în 2012, a rulat o cifră de afaceri de un miliard de euro. Concret, de pe urma asigurărilor oferite, a serviciilor turistice sau de închirieri auto, a titlurilor publicate și a asistenței financiare, ADAC a reușit, în același 2012, un plus de 85 de milioane de euro.

Testul Logan

Nu e greu de înțeles cât de minoră a putut părea nedreptatea pe care, în 2005, ADAC a făcut-o unei mașini fabricate în Europa de Est și cât de ușor a fost de convins opinia publică germană că, de fapt, totul s-a petrecut dintr-o regretabilă eroare și nicidecum cu premeditare, cum, sub formă de speculație, nota la vremea respectivă cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung. Ziarul care apare în capitala financiară europeană scria, în urmă cu aproape zece ani, că ADAC ar fi manipulat rezultatele testului la care a fost supusă pe atunci proaspăt propusa mașină ieftină fabricată de Renault în România, Dacia Logan. Cauciucurile montate pe mașina probată de experții angajați de ADAC aveau deficiențe majore structurale, impietând sever echilibrul autoturismului. Sentința publicată în revista clubului, Motorwelt, la acea dată a fost dură: Loganul costă într-adevăr puțin, dar de aceiași bani e de preferat o mașină la mâna a doua, dotată cu tehnologii care garantează securitatea șoferilor și pasagerilor.

Frankfurter Allgemeine Zeitung a fost cea care, la puțină vreme după test, a aflat neregulile ADAC și a întrebat, în treacăt, dacă automobil clubul german avusese de gând să facă o favoare industriei automobilistice autohtone, în condițiile în care aceasta lăsase deja impresia că se teme de ofensiva mașinii ieftine produse în România.

Și celealte păcate

Cum o nenorocire nu vine niciodată singură, scandalul Ramstteter nu a fost urmat doar de reactualizarea poveștii cu manipularea testului Logan. Intrat în colimatorul suspiciunilor, ADAC pare să cadă, la rândul ei, o serie întreagă de teste de credibilitate. Se vorbește despre o altă ierarhie pe care automobil clubul ar fi influențat-o în sensul favorizării unui anume client - anume, clasamentul utilităților din parcările autostrăzilor germane. Se vorbește și despre folosirea, la limita legii, a avioanelor și elicopterelor de intervenție ale ADAC de către stafful asociației. Și se mai vorbește despre incapacitatea actualei conduceri de a-și mobiliza membrii când se pune problema adoptării unor importante decizii de politică internă.

Într-un final, pe fir a intervenit chiar și justiția germană care, în aceeași săptămână neagră a ADAC, a anunțat că va verifica în ce măsură activitățile comerciale productive ale ADAC mai permit clubului automobilistic să dispună de statutul de asociație. O purtătoare de cuvânt a tribunalului din München a declarat pentru un ziar local bavarez că demersul survine ca urmare a unei plăngeri depuse și nu este o autosesizare. ADAC funcționează pe mai departe în baza principiilor statutate în 1911, când asociația a și adoptat titulatura pe care o are în prezent. Observatorii juridici sunt de părere că „legea fundamentală” a ADAC este un anacronism și că dacă ar fi fost vorba despre o asociație mai mică, autoritățile ar fi interenit mult mai devreme, comentează în ediția sa electronică săptămânalul Der Spiegel.