Săptămâna politică românească

S-a pornit campania. S-au tras obloanele instituţiilor publice în care poziţiile-cheie fuseseră adjudecate pe cumetrii politice şi lumea a descins în pieţe. Tot ceea ce se cheamă administraţie a fost lăsat, mai ales la vârful piramidei, în seama unor locţiitori. România este – dacă privim la Guvern, de exemplu – pe mâna interimarilor. Mulţi dintre angajaţii săi având treabă prin campanie, Executivul şi-a luat concediu fără plată.

Aşa, din când în când, câte unul sau altul dintre miniştri îşi întrerupe campania, amintindu-şi de câte o responsabilitate administrativă. De fapt, nu responsabilitatea este cea care îl trezeşte la realitate ci gândul că, de acolo, din postura în care se află, îşi poate face mai multă campanie decât alergând prin sate scufundate în noroi ce tot aştepteaptă mult promisele şosele asfaltate. Şi, uite aşa, pentru a nu ştiu câta oară în ultimele luni, după ce trei ani de zile a dat din colţ în colţ, Executivul PSD a mai găsit o lopată de bani pentru a asigura distribuirea, în săptămânile dinainte de alegeri, a medicamentelor compensate şi gratuite. Şi, după ce ani şi ani nu le-a ascultat nimeni ruga, călugării din mânăstirile Bucovinei au fost blagosloviţi cu aproape 100.000 de hectare de pădure – şi, poate, mulţi ne vor numi cârcotaşi sau chiar rău intenţionaţi, dar parcă nu e 100% ortodoxă această (altfel mult aşteptată) retrocedare, chiar la ceas de mers la urne.

De ceva timp se vehiculează spaime în jurul conceptului de schimbare politică. Românilor li se induce ideea că numai actualilor guvernanţi, rămânând acolo unde i-a urcat electoratul dezamăgit de Convenţie în anul 2000, le stă în putere să ducă ţara în spate până la Bruxelles şi s-o lase, cu sacii peteciţi, în ograda Uniunii Europene. Păi, cum să poată alţi, când, cum foarte electoral declama, la un post de televiziune, ministrul Controlului Ionel Blănculescu, precizând că îl citează pe însuşi primul ministru Adrian Năstase, ”noi am stat în sala motoarelor”. Mai interesantă este, însă, lista agenţilor electorali ai PSD-ului, din care fac parte un viitor comisar european pentru politici regionale, poloneza Danuta Hübner, divizia de analize a săptămânalului The Economist şi liderul grupului socialist din Parlamentul european, Martin Schultz. Germanul de numele căruia se leagă în bună măsură blocarea noii Comisii Europene a fost la Bucureşti, deunăzi, şi a strâns în braţe partenerii guvernanţi din Internaţionala Socialistă. Când, însă, a venit vorba despre democraţii contracandidatului Traian Băsescu (mai vechi în Internaţională decât PSD-ul), Schultz s-a uitat grăbit la ceas, căutând drumul spre aeroport. Şi, dacă astfel se întâmplă, cum să nu intre la bănuieli, unii, întrebându-se dacă nu cumva Vestul a fost momit cu sectoare de autostradă şi graniţă sau cu niscai conducte de Distrigaz?

Dar cine-a mai tras în popor cu sloganul PSD ”Să continuăm împreună” în ultimele zile? Că tot i se încheie, săptămânile acestea, mandatul cu numărul aproape trei, şeful statului s-a gândit că ar putea câştiga nişte timpi ilegali de antenă în plină campanie şi s-a ivit în faţa Parlamentului, cerând urechile naţiunii pentru bilanţul Preşedinţiei sale. Dar n-ar fi fost Ion Iliescu dacă, în loc de bilanţ, nu ar fi servit (electoratului, evident) o porţie de reclamă pentru partidul din care Constituţia nu-i dă, deocamdată, voie să facă parte.

Dar cui îi mai pasă de Constituţie? Domnia sa şi-a anunţat oficial naţiunea că va face campanie electorală alături de PSD. Iar celor ce îndrăznesc să îi explice despre limitele instituţiei pe care o reprezintă, Iliescu le oferă un ”sunteţi obsedaţi”.

Ne obsedează, aşa este, modul în care Iliescu ordonă armatei să voteze într-un anume fel.

Şi, mai nou, ne obsedează o întrebare: chiar s-a pus problema ca Ion Iliescu să devină premier, cum scria Jurnalul Naţional mai deunăzi? Din sistem făcând parte, Jurnalul ar trebui să ştie! Dar Mircea Geoană?