Săptămâna politică românească

Alegerile preliminare din organizaţia PSD Bucureşti au cam fost anulate. La nici o lună de la marele praf în ochi aruncat de partidul de guvernământ prin organizarea de alegeri interne, listele de candidaţi pentru Senat şi Camera Deputaţilor, desemnate prin vot de membrii de partid din filialele bucureştene, au suferit modificări substanţiale, ordinele venite de la centru determinând eliberarea de locuri (unele, desigur, eligibile) pentru câţiva umanişti şi pentru liderii naţionali ai organizaţiei admişi în competiţie fără concurs (în frunte cu, desigur, cu voia dumneavoastră, primul pe lista de la Senat, Ion Iliescu, secondat de un membru al PUR şi de consiliera preşedintelui României, Corina Creţu). Se confirmă, oarecum, spusele unui membru clujean al PSD, deputatul Alexandru Lăpuşan: în gruparea din care domnia sa face parte ”nu prea este democraţie”.

Aşa ceva pare să constate, când se uită spre România, şi Comisia Europeană, cea care, la mijlocul săptămânii ce vine, urmează să difuzeze raportul de ţară dedicat evoluţiei candidaţilor în ultimele 12 luni. De data aceasta nu copiii orfani sunt problema României, nici independenţa Justiţiei nu mai ţine capul de afiş şi parcă nici combaterea corupţiei nu mai deranjează atât de tare. În centrul atenţiei se află presa, libertatea ei şi, asta, într-un moment în care tensiunile din universul media românesc s-au inflamat cum nu au prea făcut-o până în prezent. Dacă vreme de câteva zile scandalul de la România liberă, un cotidian aflat sub patronat german, a încins spiritele, săptămâna aceasta, odată cu plecarea directorului Cornel Nistorescu, a explodat scandalul de la Evenimentul Zilei, cotidian aparţinând unui trust de presă elveţian. În vreme ce toată lumea se întreabă cât de adevărate sunt acuzaţiile aduse celor doi finanţatori străini, bănuiţi că ar fi acceptat să facă jocul puterii de la Bucureşti, directorul plecat de la Evenimentul Zilei refuză să facă orice declaraţie, preferând să lase misterul să domnească. A doua zi după plecarea acestuia, editorialul cotidianului anunţa că linia publicistică nu va suferi nici o modificare, ba, dimpotrivă. Afirmaţie cu care – nu-i aşa? – am fost lămuriţi. Buştean.

Cu sau fără aceste două scandaluri izbucnite într-un moment cu totul neaşteptat, raportul de ţară va condamna fragilitatea independenţei presei şi abuzurile şi violenţele la care uneori sunt supuşi ziariştii. Pentru a rupe gura târgului, probabil, poliţiştii de la Timişoara au pus mâna pe un agresor de jurnalist. Doar că nu este vorba despre fiul unui baron local, bănuit că a prins obiceiul de a-şi descărca nervii pe oamenii din presă care îi destăinuie găinăriile, ci despre un tâlhar de rând care încercase să fure şi el şi s-a nimerit să dea de buzunarul unui ziarist.

Tot într-un moment neaşteptat, dacă nu cumva ne putem permite să subliniem că tocmai în campanie electorală, a promis premierul Adrian Năstase returnarea banilor depuşi, înainte de 1989, pentru cumpărarea naţionalei Dacii. Nu e foarte limpede de unde, anume, va găsi şeful Executivului, candidat la Preşedinţia României, resurse financiare pentru a achita o sumă deloc neglijabilă – chiar dacă Năstase a precizat că nu se pune problema dobânzilor, ci doar a echivalentului în dolari al banilor pierduţi de depunători după 1989.

O altă latură a mesei de joc electoral a ieşit în evidenţă în partea a doua a săptămânii, atunci când Ministerul Apărării a pus la dispoziţia unei instanţe judecătoreşti, într-o cauză civilă, într-o dispută între două persoane private, un document clasificat. Din câte ştim, rolul armatei este de a sta de strajă patriei şi aliaţilor. E vorba, însă, despre aliaţii nord-atlantici şi nu despre cei politici ai ministrului pesedist al Apărării, Ioan Mircea Paşcu. Până una alta, se pare că documentul prin care Traian Băsescu trebuia dovedit turnător nu dovedeşte, de fapt, nimic.

În timp ce Băsescu îl tot cheamă pe Năstase la un duel televizat, şeful statului se află în, probabil, ultima sa vizită oficială în străinătate în această calitate, anume, în Italia. Ocazie cu care a fost primit în audienţă privată de Papa Ioan Paul al II-lea. În prezenţa lui Iliescu a fost inaugurată, la Vatican, o expoziţie despre legăturile lui Ştefan cel Mare cu lumea catolică. Doar că preşedintele liber-cugetător al României nu a inclus în delegaţia sa nici un reprezentant al Bisericii Greco-Catolice, poate cea mai puternică punte de legătură între România şi Vatican.

La fel cum, probabil, într-o primă clipă, rectorul Universităţii din Genova a cam uitat cine este şeful statului român, adresându-i-se lui Ion Iliescu cu apelativul "domnule Emil Constantinescu"?