Săptămâna politică românească

Pierdere de vreme – astfel ar putea fi apreciată evoluţia din ultima perioadă a Alianţei PNL-PD. Pierdere de vreme dar şi de viteză. Căci, după succesul răsunător de la alegerile locale, după elanul şi optimismul de la începutul verii, cele două partide constituind polul solid al opoziţiei democrate din Parlamentul României au alunecat într-un dolce far niente estival din spatele căruia par a ieşi la iveală serioase dereglări funcţionale.

Degeaba se plâng, în Piaţa Constituţiei, organizaţiile de tineret ale liberalilor şi democraţilor, de retorica Partidului Social-Democrat care, spun, pe bună dreptate, de altfel, mânjii Opoziţiei, compromite conceptul de schimbare şi chiar o întreagă generaţie de politicieni ce vin din urmă. Vina nu o poartă Partidul Social-Democrat. Formaţiunea de guvernământ nu a făcut decât să-şi vadă de treabă, de politica pe care ştie şi înţelege să o facă – mai mult sau mai puţin aproape de cetăţean, mai ”pe bune” sau mai de formă, mai în dispreţ sau mai de bună credinţă.

Partidul premierului a reuşit, în două săptămâni, să recâştige terenul pierdut. Pentru că, deşi li s-a cerut insistent, liberal-democraţii nu au lansat pe piaţa electorală un program de guvernare; deşi li s-a cerut insistent, nu au etalat o echipă guvernamentală şi, mai ales, nu au reuşit să prezinte alegătorilor un politican convingător, charismatic sau nu, însă suficient de curat şi puternic pentru ca naţiunea română să îl adopte drept mântuitorul social-economic al patriei.

Alianţa D.A. a ratat startul. Un start luat în trombă de social-democraţi, în schimb. Nu este, probabil, Mircea Geoană (cel nominalizat în halele în care, pe vremuri, se fabrica micul bolid născut din mezalianţa cocoşului galic cu prazul oltenesc) premierul ideal pentru România. Însă este un nume şi, mai ales, este acolo, în focul încrucişat al atenţiei presei. Există. Se vorbeşte despre el. Este contestat, se laudă pe sine, îşi va prezenta echipa, în fine, face şi desface de câteva ori în jurnalele de ştiri de la orele 19:00, atunci când familia românească face pauză şi se adună la televizor. Mărunte întâmplări, lipsite de rezonanţă istorică, nici urmă de soluţii mesianice. Însă există.

Partidul există, se mişcă, atrage atenţia, chiar dacă o face uneori cu graţia unui hipopotam refugiat într-un depozit de bibelouri. Cum mult prea dese au fost, în ultima perioadă, ieşirile la rampă ale fostului şi viitorului preşedinte al formaţiunii născute din revoluţia furată, Ion Iliescu. Cel care i-a răpit din timpul preţios premierului Adrian Năstase şi l-a obligat să-i scrie lungi scrisori de dragoste, spre disperarea, probabil, portarului de la sediul central al PNL şi, cred, a celor care şi-ar fi dorit să-l prindă, de ”ziua uşilor deschise”, la Palatul Victoria, doar-doar şi-o mai pleca urechea descheiată la cămaşă peste nevoile vulgului, altul decât cel convocat la cine-ştie-ce vizită de lucru prin uzine.

Ion Iliescu a răspuns şi el printr-o scrisoare lungă, angajându-se că va fi bun şi drept cu Constituţia până va coborî din Dealul Cotrocenilor. Dar cum nu poate să treacă săptămână fără a şoca, domnia sa şi-a luat nostalgia în braţe şi a deplâns vremurile în care ”se lucra mai bine cu sovieticii”.

Cât despre candidatul la preşedinţie al PSD, Mircea Geoană este, conform lui Ion Iliescu, doar ”una dintre variante. Noi”, a spus şeful statului, ”avem atâtea variante posibile”.

Care ”noi”, domnule Iliescu? Dumneavoastră şi cu mine? Sau dumneavoastră şi partidul din care, ca preşedinte al ţării, constituţional, cel puţin, nu faceţi parte? Eu, poate, mă gândesc la versiunea de premier pe care o înaintează Partidul România Mare, deşi nu mi-e limpede la cine se referea Corneliu Vadim Tudor când a spus că a ales o personalitate, de profesie economist. Căci, până una alta, PSD nu a câştigat, încă, alegerile parlamentare. Aşa cum, deocmadată, Adrian Năstase nu este, încă, preşedintele României. Funcţie pentru care, din partea UDMR se va bate, a anunţat Consiliul Reprezentanţilor Unionali ai maghiarimii române, Marko Bela.

În tot acest timp, Alianţa D.A., în care atât de multă lume şi-a pus speranţa, pare să doarmă. Până la alegeri a mai rămas doar o toamnă.