1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Săptămâna politică românească

Cristian Ştefănescu14 august 2004
https://p.dw.com/p/B37e
La Ceanu Mare l-au aşteptat doar pe Gerhard Schröder...
La Ceanu Mare l-au aşteptat doar pe Gerhard Schröder...Imagine: AP

Citius, altius, fortius. Mai repede, mai înalt, mai puternic. Nimic despre Jocurile Olimpice, însă. Competiţia noastră nu între muritori se poartă. Semizeii sunt cei ce-şi încrucişează armele. Mai repede, mai înalt, mai puternic.

Mai repede s-a dovedit premierul Adrian Năstase decât protocolul şi a apărut, joi, la Ceanu Mare, intrând pe uliţa de incendiu într-o bătătură pe care până şi bulevardierul german Bild a înţeles-o ca fiind proprietatea exclusivă a sufletului cancelarului federal Gerhard Schröder. După un şir de antrenamente prin pieţe şi prin sate din sudul ţării, în care a descins inopinat pentru a trage electoral de urechi aleşii ce n-au grijă de alegători şi, la un mic şi-o halbă de bere (chiar nu ştiau carnea tocată şi dozatoarele cine va să vie?), pentru a promite cam tot ce îi dă mâna să promită în prag de campanie, şeful Executivului de la Bucureşti a coborât încrezător în arenă şi le-a aplicat o fulgerătoare lovitură disciplinaţilor germani care ştiau, dintr-un program dinainte convenit, că, de fapt, întâlnirea celor doi prim-miniştri trebuia să se producă circa patru sute şi ceva de kilometri mai la sud-est. Poate că, până la urmă, prietenul Năstase a încercat să-i transmită prietenului Schröder un mesaj: obişnuieşte-te cu astfel de surprize, te poţi trezi cu România în preajmă ceva mai repede decât te-ai fi aşteptat. Şi tot mai repede – mai repede decât, poate, ne-am fi aşteptat a fost pus pe rol dosarul Flota, îndreptat mai ales împotriva motorului Opoziţiei, Traian Băsescu. Mai repede, aşadar.

Mai înalte şi de neatins chiar – pentru mintea vulgului – par a fi interesele de partid atunci când unii sau alţii dintre controversaţii actori ai scenei politice pleacă sau sunt alungaţi din preajma butoiului cu ambrozie parlamentară. Doar că nu puţine sunt mişcările prin învăluire ce lasă impresia că partidele – nu unul, ci mai toate – se pregătesc să se expună electoratului mai curate, mai fără uscături. Iată, doamnelor şi domnilor, dosarele cu semnături – aduse frumos la filiale de membrii PSD înscriindu-se în ceea ce cu pompă a fost numit ”alegeri preliminare”. Adrian Năstase şi-a făcut curaj, lăsându-l pe Gerhard Schröder în seama lui Ion Iliescu, şi a tras o fugă la organizaţia lui Neculai Onţanu, unde s-a înscris pe listele preliminare pentru legislativele din noiembrie. În schimb, filiala Dolj a PSD a primit, epistolar, vestea că Adrian Păunescu nu-şi mai permite să candideze în judeţul său drag. Ceea ce nu trebuie interpretat ca o dramă, căci dacă sufletul poetului spune ”nu”, partidul ar putea să-i ceară un sacrificiu şi, în cazul în care, cum a anticipat Nicolae Văcăroiu, ţi se cere pe linie de partid să candidezi, o faci, n-ai încotro. Se zvoneşte că, în schimb, unii baroni mai cu greutate şi-ar fi pierdut susţinerea conducerii naţionale. De ce le-ar trebui astfel de favoruri? În judeţele pentru care ar urma să candideze în alegerile preliminare din partid, cine face, de fapt, jocurile?

Şi, a propos de PSD: dacă ceva ne-a căzut greu la stomac, în timpul siestei de vineri, atunci cu siguranţă declaraţia de la Suceava a preşedintelui executiv Octav Cozmâncă a fost aceea. Spunea, domnia sa, că PSD ar putea încheia un pact electoral cu un partid şi parteneriate politice pre- şi post electrale cu mai multe partide. Limpede, nu?

Dar nu doar PSD-ul îşi periază listele de candidaţi, ci şi liberalii. După ce l-au obligat pe Viorel Cataramă să se judece cu partidul în Consiliul de Onoare, patronul mobilei şi saltelelor vorbind chiar şi de tribunal, pe listele lor, alături de cei 75% ”figuri noi", liberalii au strecurat şi câteva personaje cărora de la politraseism politic mai înalte păcate le-ar putea găsi comisia domnului Constantin Bălăceanu-Stolnici. Mai înalt, aşadar.

Şi, desigur, mai puternic – mai puternic pare, acum, dispreţul statului faţă de cei guvernaţi, după ce un biet şofer de Trabant a fost – în două rânduri – băgat în corzi de atotputernicul serviciu de pază al Preşedinţiei. Mai întâi fizic, apoi şi metafizic. ”Există în viaţă lucruri care se fac, dar există şi lucruri care nu se fac; există fapte bune, dar există şi fapte rele; există oameni educaţi, dar şi oameni mai puţin educaţi; există evenimente care pot schimba vieţi, destine sau distruge familii”. Nu departe de ”meandrele concretului” dar şi de un fatalism frizând Mioriţa, cum sugera deunăzi o colegă de breaslă, pare formula prin care directorul Serviciului de Pază şi Protocol, Gabriel Naghi, a ales să-şi ceară scuze de la şoferul Trabantului. Adică, ”domnule, îmi cer scuze la dumneata pentru că eşti ditamai secretarul de stat la CNA, dar auzi, cine te pune, coşcogeamite demnitarul, să-ţi iei maşină fără girofar şi-ncă de carton? Trebuia să te aştepţi la ceea ce-ai păţit!”. Căci, nu-i aşa?, statul, comparat cu cetăţeanul Şerban Pretor, este, aşadar, mai puternic.