Săptămîna politică românească (16 - 22 februarie 2004)

Nu, ministrul Justiţiei nu va părăsi funcţia. Primul ministru al României, Adrian Năstase, a mărturisit, vineri, că la o astfel de decizie nici nu se gîndeşte. E posibil ca premierul să nu mai gîndească la nimic, zilele acestea, de vreme ce domniei sale nu-i pasă deloc de faptul că toată lumea îl trage de mînecă şi îi spune, limpede, că se impune grabnic debarcarea unui minstru care de trei ani de zile nici măcar nu se preface că face reformă. Jonathan Scheele, reprezentantul Comisiei Europene la Bucureşti, de exemplu, pune la îndoială credibilitatea reformei în justiţie; dar nu ştiu dacă e cazul să plecăm urechea la cele spuse de Scheele pentru că (nu-i aşa?) Partidul Social Democrat ne-a învăţat, nu demult, că nu Scheele ne integrează în Uniunea Europeană. Reforma se duce de rîpă, raportul baroanei Emma Nicholson a învolburat într-atît apele încît bălăceala pe linia de plutire se dovedeşte o tehnică de manipulare lipsită de consistenţă iar integrarea se profilează ca un port prea îndepărtat. Mai pe scurt, ţara arde. Ce face în acest timp preşedintele Ion Iliescu? Îi piaptănă puţin pe la mofturi pe Gigi Becali şi Anghel Iordănescu pe motiv de cantonamente şi meciuri de pregătire. Nu ştim ce se ascunde în spatele acestei dispute cu jucătorii stelişti cărora nu li se permite să se prezinte la naţionala de fotbal a României. Poate scoaterea unora din circuitul fotbalistic internaţional, poate menţinerea actualelor recorduri în materie de jocuri la naţională... Şi Gigi Becali şi Anghel Iordănescu se mîndresc cu teama lor faţă de Dumnezeu. Dar Partidul Social Democrat? Deunăzi, Biserica Ortodoxă le-a cerut slujbaşilor altarului să îmbrace, frumos, rasa preoţească şi să mai lase şedinţele de partid. Ceea ce nu concordă întru totul cu strategia de campanie electorală a unora dintre actorii politici de pe scena românească. Cum să piardă ei bunătate de lider comunal de opinie? Şi ce mi-au făcut, Agathon şi compania? Mi s-au pus pe scris o jalbă şi au înaintat-o Sinodului BOR pe care-l roagă să "facă o faptă creştinească" şi să dea dezlegare sutanelor de partid. Dar tot nu ne iese din minte raportul baroanei Nicholson şi, mai ales, reacţia premierului Năstase. Domnia sa se simte "vulnerabilizat". Este revoltat de atitudinea examinatorilor europeni, se supără că nu i se oferă, în dar, din partea Bruxelles-ului, citez din primul ministru, "sentimentul că echipa are un sprijin larg". Dar, poate, echipa nu mai are un sprijin atît de larg; poate că nu mai are deloc sprijin. Şi, ieşind din sfera naivităţilor, descoperim iarăşi analistul politic Adrian Năstase - mai vorbăreţ decît premierul Adrian Năstase. Şi ce ne spune el, publicistul? Că raportul Nicholson, cu tot cu amendamentele Oostlander, se rezumă la jocuri electorale de parlamentar european şi olandez care n-a văzut în viaţa lui România dar o va face după ce dă ghiocelul şi trece ziua femeii pe stil est-european. Să-l credem pe Năstase sau să le dăm crezare lui Oostlander şi colegului său de Comisie de politică externă, germanul Elmar Brok? De la care am aflat, direct de la sursă, cum s-ar spune, că premierul României nu trebuie să se culce pe o ureche aşteptînd să treacă alegerile europene. Mai ales că, iată, dacă România şi-o face cu mîna propriului Guvern şi nu reuşeşte să ducă la bun sfîrşit desăvîrşirea eşecului aderării, vin forţe proaspete din exterior. Căci şeful Executivului landului Bavaria, Edmund Stoiber, omul care decide multe în jumătatea dreaptă a spectrului politic german, a cerut Europei, prin revista Focus, să se mai gîndească dacă rezistă financiar integrării României şi Bulgariei în anul 2007.