Săptămîna politică românească (20 - 26 octombrie 2003)

România a devenit membru nepermanent în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite. Nu este o performanţă ieşită din comun. Ba, mai mult, în perioada tulbure pe care ONU o traversează, cînd nimeni nu se mai înţelege cu nimeni şi orgoliile superputerilor mai mult sau mai puţin potente sunt cheia tuturor jocurilor de la New York, prezenţa României în Consiliul de Securitate se va putea dovedi a fi, la finalul celor doi ani de mandat, o experienţă nefericită. Vocea diplomatică a Bucureştilor se va auzi ceva mai limpede, în anii ce vin, însă nu ştim cît de limpezi vor fi mesajele - România va trebui să baleteze cu multă graţie între ambiţiile principalului partener din Alianţa Nord-Atlantică, Statele Unite, şi cele ale reprezentanţilor Uniunii Europene. Orice vot va fi interpretat, cîntărit, judecat. Grea misiunea. Unde mai punem şi nevoie de reformă din interiorul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Ceea ce înseamnă că e foarte posibil să retrăim o experienţă similară cu cea a accederi în NATO, unde ne-am străduit să ajungem pentru a beneficia de umbrela occidentală de securitate dar vom descoperi un cuib de viespi sau o sfadă între uşor îmbătrînitele puteri vestice. Nici Organizaţia Naţiunilor Unite nu va mai fi, peste doi ani, acelaşi colos cu picioare de lut de acum. Dacă, însă, nimic nu se va schimba acolo, există riscul de a se pune în joc chiar viitorul organismului.

Şi, totuşi, prezenţa României în Consiliul de Securitate ar putea avea o semnificaţie aparte şi, asta, pe scena politică internă. Un sondaj dat publicităţii în această săptămînă dă şanse reale, pe mai departe, Partidului Social Democrat în cursa parlamentară dar, pe de altă parte, îl instalează, în fruntea simpatiei populare, pe ministrul de Externe Mircea Geoană. Chiar înaintea premierului Adrian Năsatse.

Nici nu vreau să ne gîndim la ce ne-ar putea aştepta între coperţile raportului de ţară al Uniunii Europene, care va fi dat publicităţii în mai puţin de zece zile. Vicepremierul italian Gianfranco Fini spunea, zilele trecute, la Sofia, că Bulgaria nu este obligată să aştepte România pentru a atinge obiectivul aderării în anul 2007. Or, Roma deţine Preşedinţia semestrială a Uniunii Europene. Iar Fini nu s-ar arunca în afirmaţii gratuite, oricît ar fi el de populist în Italia sa natală.

Raportul de ţară va sancţiona, cu certitudine, eşecul reformei interne. Avertismentele comisarului comunitar pentru integrare, Gunther Verheugen, au venit periodic.Demisiile din această săptămînă nu pot propulsa România spre statutul de economie de piaţă funcţională. Şi nici nu vor ridica nivelul de trai al populaţiei.
Rămîne alegerea unei noi strategii de campanie pentru actuala putere: cîteva măsuri populiste, puţină curăţenie la sănătate, de exemplu (care mişcare ar putea aduce voturi, desigur) şi, mai ales, o grămadă de reflectoare orientate asupra succeselor diplomaţiei conduse de Mircea Geoană. Care, nu-i aşa?, ar putea fi imaginea perfectă pentru România. Geoană la Cotroceni? De ce nu! După, iniţial, o luptă cu noul preşedinte democrat Emil Boc. Pentru Adrian Năstase, cămaşa de permier este mai potrivită. Iar Teodor Stolojan nu poate fi un adversar cu adevărat serios.

În rest, vorbind despre demisiile miniştrilor Sănătăţii, Mircea Beuran, şi Integrării Europene, Hildegard Puwak, ca şi despre cea a secretarului general al Guvernului, Şerban Mihăilescu, acuzaţi, primul, de plagiat, ceilalţi doi de corupţie, şeful Executivului de la Bucureşti explica, mai ieri: "Nu a fost vorba despre demiteri sau combinaţii la o masă de noapte (...) Nici despre o perdea de fum pentru a alunga atenţia" opiniei publice de la controversatul referendum privind proiectul noii Constituţii, desfăşurat în urmă cu o săptămînă şi validat la limita majorităţii simple.

Ne-a fost dat să auzim, însă, din gura primului ministru o propunere ce ar putea aduce a iminentă remaniere guvernamentală. Şeful Executivului de la Bucureşti le-a lansat colegilor săi aflaţi în fruntea resorturilor guvernamentale ideea unor "demisii de onoare" sau "autosuspendări", în cazul în care problemele personale îi împiedică să-şi vadă de problemele ministeriale. Cît despre restul funcţionarilor din preajma conducerii ministerelor, Năstase a vorbit despre cazuri de blazare şi despre o anumită stare de vacanţă premergătoare sfîrşitului de mandat. În fond, pînă şi boxerul Leonard Doroftei a ştiut cînd să pună capăt luptei. A ştiut chiar să se retragă înainte de a se face de rîs - şi nu numai pe el. Dorin Doroftei a recunoscut că nu mai poate. Şi şi-a dat demisia de onoare.