1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Săptămîna politică românească (26 ianuarie - 1 februarie 2004)

Cristian Ştefănescu30 ianuarie 2004
https://p.dw.com/p/B39w

În vîrtejul transferurilor de la o grupare politică la alta (şi nu au fost puţine, chiar dacă nu foarte spectaculoase, în ultima săptămînă) ne- a atras atenţia un gest care începe să dea sens unor speculaţii nu cu mult timp aruncate în arena pronosticurilor electorale. Gigi Becali, cunoscut drept vărul de la Steaua, a pus ochii pe cele două- trei promisiuni ale tribunului Corneliu Vadim Tudor. Ar fi, pe de o parte, Dumnezeu, în versiunea sa naţional-ortodoxă, cel care coboară, la român şi, probabil, la aromân şi machidon la fel, în prispă, îi ascultă păsul şi (cum a făcut cu fiul de oier) îl duce de mînă prin viaţă spre binele tuturor; ar mai fi disciplina coborîtă din pod pe spinarea unor ofiţeri de mod veche - în persoana, se pare, generalului Mircea Chelaru, cel care încă mai poartă stigmatul poziţiei de drepţi luate în faţa singurului şi controversatului mareşal al României dar care a văzut în fiul de oier "omul revoltat al lui Camus".

Şi, atunci, cum să nu le dai celor de la PSD Cluj un pic de dreptate, cînd speculează cu largheţe şi spun că Partidul România Mare face, prin Gheorghe Funar-Tricolor, pact cu radicalii din UDMR? Dacă Becali, de la Bucureşti, fură dinspre electorat cît apucă, ce le mai rămîne peremiştilor? Să redeschidă dosarul "Atenţie la Ungaria!" În rest, foştii tovarăşi (că sunt încă în PRM sau nu) nu au uitat vechile metode: trasul cu urechea şi pîra. Căci, iată, în ultimul număr al revistei conduse de Vadim (deşi nu se cade să-i dăm importanţă) se vorbeşte despre cum, anume, şi-a anunţat vicepreşedintele PSD Viorel Hrebenciuc sfîrşitul vizitei la patronul Pro TV, Adrian Sîrbu. O relatare care nu vrea să impresioneze cititorii ci să le transmită celor din jur şi care au urechi să audă că ei, vechii, sunt acolo şi nu şi-au pierdut dexteritatea. Iar dacă unii dintre cei "vechi" au dezertat, săptămîna aceasta ni s-a demonstrat o dată în plus că odată uns turnător, pata din suflet nu mai iese.

"Un şoc politic". Astfel definea, deunăzi, Johnathan Scheele, şeful Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, o posibilă rămînere în urmă a României în calendarul integrării. Şocul politic a venit mai repede decît s-ar fi aşteptat unii. Propunerea de suspendare, temporară, a negocierilor de aderare, avansată în Comisia de Politică Externă a Parlamentului European, nu va avea efect dramatic asupra negocierilor. Ele vor continua, doamnelor şi domnilor. Executivului condus de Adrian Năstase i s-a transmis, însă, un mesaj delicat: această echipă nu are puterea de a face România eligibilă. Aşa că faceţi bine şi săvîşiţi, pentru numele lui Dumnezeu, reforma pentru că, dragă actuală guvernare de la Bucureşti, cu sau fără sacrificii, numărul votanţilor rămîne acelaşi.

Şi tot de săptămîna aceasta: au revenit în ţară o parte din militarii care au participat la misiunile din Irak - şi ne gîndim, de exemplu, la batalionul 811 Dej. Poate că va învăţa cineva din lecţia oferită de militarii de la Dej sau de Lupii Negri de la Iaşi ori de Scorpionii Roşii din Craiova. În fond, în acest moment, România este în război. Cu timpul, ce nu mai poate fi pierdut.