1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Săptămîna politică românească

Cristian Ştefănescu21 mai 2004

Retrospectiva săptămînii 17 - 23 mai 2004

https://p.dw.com/p/B38i

Iarăşi s-a enervat preşedintele Ion Iliescu. Ceva, puternic sedimentat în străfunduri de mentalitate, îi provoacă, şefului statului, frisoane, cînd aude voci cîntînd alte melodii decît – să zicem – Internaţionala. A fost, mai întîi, Alin Teodorescu, cel ce avea să devină şeful de Cabinet al şefului Cabinetului Adrian Năstase, ţinta pornirii lui Iliescu, pe vremea cînd încă neînscăunatul consilier al premierului estima (dînd glas sociologului din el) că se prea poate să aibă dreptate corul criticilor dirijat de baroana Nicholson, cînd se îndoieşte de termenii 2004 pentru sfîrşitul negocierilor, resprectiv 2007 pentru aderare.

”Să nu se mai amestece în administraţie, să-şi vadă de meseria lui de analist” ori, în caz contrar, ”să se concentreze pe ceea ce am stabilit ca obiectiv politic, nu să pună în discuţie ce-ar fi dacă nu realizăm programul”.

Sunt învăţăturile lui Iliescu-preşedinte către cancelarul Teodorescu, rostite la 20 februarie, anul acesta. Dar e nărav, nu are leac. Căci, iată, de-abia îndrăzni un om de afaceri, Ion Ţiriac pe numele lui – deci necum vreunul ”amestecat în administraţie” – să aprecieze (aşa, ca neprofesionist declarat) că România nu va fi chiar pregătită de aderare în 2007 că, iată, se irită integraţionismul în şeful statului român şi ripostă: că nu e prudent, ba, ”neavenit” chiar, este, acum, cînd ”noi avem un obiectiv foarte clar şi politic şi nu numai politic”.

Şi, asta, într-o perioadă în care din ce în ce mai puţin îi pare a păsa şefului statului român de Constituţia pe care a asistat-o la naşterea prin cezariană neuronală şi căreia i-a ţinut mînuţa în timpul anesteziei de la recenta operaţie estetică. Deşi domnul preşedinte afirmă că nu-s oameni de bine cei ce-l critică pentru că nu stă la birou cît e ziulica de lungă ci pleacă să rezolve problemele naţiunii, ne intrigă – şi nu doar pe noi – că domnia sa nimereşte în vizite de lucru tocmai în oraşele în care primarii Partidului Social Democrat îşi doresc un nou mandat de edil. Au ajuns unii să considere că într-atît de jignită se simte Constituţia încît se impune nici mai mult nici mai puţin decît (vă mai amintiţi termenul?) impeachmentul preşedintelui. Adică suspendarea lui.

Ar fi păcat, însă, pentru că simţindu-se mult mai relaxat, odată cu apropierea finalului de mandat, Ion Iliescu se porneşte să înfiereze în dreapta, mai ales în dreapta, căci dinspre stînga speră să strîngă voturi pentru candidaţii la primării ai partidului celor mai renumiţi baroni locali. Şi, atunci ce spune, domnul preşedinte? Că nu e bună economia de piaţă şi, mai ales, concurenţa, pentru că ea, piaţa, l-a obligat pe dumnealui, atunci, la începuturile democraţiei originale dâmboviţene, să mărească lefurile funcţionarilor de la bănci – pentru a-i convinge să nu se mute la băncile străine care, vezi Doamne, după 1990, au descălecat în România. Şi nici proprietatea privată nu este bună, doamnelor şi domnilor, dar pe asta preşedintele Iliescu ne-a spus-o de ceva vreme, cînd se lamenta că vine timpul retrocedării marilor furturi din epoca secerii şi ciocanului. Acum ne-a dat alt argument: banii ”boşilor din presă”, oricît de private afaceri ar conduce aceştia, sunt luaţi de la gura contribuabilului. Mi-l şi imaginez pe Cornel Nistorescu sau pe amicul său Sorin Roşca Stănescu sărind la beregata unui pensionar întors dinspre Piaţa Obor, legîndu-l fedeleş şi băgîndu-i cu de-a sila în paporniţă cîte un exemplar din ziarele pe care cu onor le conduc.

Eh, am obosit, în această săptămînă, de populsimul proletar-revoluţionar din discursul şefului statului român. Dar s-ar putea chiar şi mai rău. Ne-a dovedit-o preşedintele executiv al partidului inventat şi reinventat de însuşi Iliescu. Octav Cozmîncă, unul dintre cei mai moşteniţi de pe vremea peceristă ai PSD-ului, a ţinut să anunţe tot ce mişcă politic de-o parte şi alta a Carpaţilor că după ce tocmai în Botoşanii eternului zîmbet electoral au găsit de cuviinţă să tulbure mitingul premierului Adrian Năstase li se poate întîmpla să nu mai aibă la dispoziţie anumite instrumente democratice cum ar fi dreptul la asociere, mai exact, că tot e campanie electorală, dreptul la mitinguri. ”Să-şi vadă de treabă”, cei din opoziţie, că, pînă acum, PSD-ul nu a încercat să creeze probleme contracandidaţilor. Sincer, nu suntem curioşi să vedem cum ar fi dacă şi-ar propune. Cadre de nădejde, partidul domnului Cozmîncă, din nefericire, are!