Săptămîna politică românească

Dacă ţi-ai ales să locuieşti în vecinătatea unui parc de dimensiuni mici şi mijlocii, dacă ai alergat să găseşti o asemenea locuinţă şi ai cheltuit mai mult pentru a o obţine, căci preţul zonei este mai mare (iarbă verde, aer curat, linişte...) – ghinion. În acest sezon se poartă gustul îndoielnic al celor ce lasă impresia că înţeleg tot şi cunosc alegătorul român. Preferăm să credem că ”managerii” de campanie electorală au gusturi îndoielnice pentru că dacă nu e aşa, atunci e clar că desconsideră electoratul şi-l tratează ca pe o turmă manipulabilă cu mici, bere, pixuri, baloane, tombole şi vedete de şuşe în care umorul cu poale scurte şi minte ioc se îmbină cu şlagărele bunicii iar manelele sunt remixate cu majorete neselecţionate dansînd în acordurile muzicii înregistrate pe cd-uri imprimate după blocurile gri, în studiouri pirat.

Campania electorală a candidaţilor români nu aduce soluţii pentru problemele comunităţii ci se bazează pe poveşti siropoase cu amintiri ale primei iubiri în parcul urbei şi, mai ales, pe spectacole – manifestări cultural-artistice, pe numele lor –”la tot cartierul” (vorba unei fiice de baron local). Nu contează că, poate, cartierului i-ar prii mai degrabă o după amiază de duminică liniştită, eventual chiar un pui de somn. Iar dacă legea protecţiei mediului vorbeşte despre poluare fonică şi o interzice după ora 22, legea, doamnelor şi domnilor, nu este valabilă decît pentru unii. Te asigură însuşi poliţistul român, chemat de cetăţean să-l apere de decibeli. Poliţistul român mărturiseşte că la uşa unui apartament de bloc ar fi îndrăznit să bată dar nu are curajul să întrerupă o descărcare de vocalize care a depăşit, puţin, cadrul legal, pentru că ”a fost aprobată de Primărie, de X, de dracu’ ...” – unde X este numele unui primar de sector din Bucureşti iar dracu’ rămîne greu de identificat.

Dar este campanie electorală, astfel că dacă ai încerca să afli, la Ministerul Administraţiei Publice şi Internelor, motivul pentru care un poliţist se teme în faţa unui primar vremelnic să apere legea şi, mai ales, să-l apere pe cetăţean, n-ai cui cere explicaţii. Ministrul responsabil cu Poliţia este în concediu fără plată în vreme ce ministrul delegat pentru Administraţie Publică are o agendă exagerat pînă la abuziv de încărcată – probabil tot cu campania electorală. Sigur, nu ştim dacă domnia sa, domnul Gabriel Oprea, este pe teren pentru a se asigura de echidistanţa funcţionarilor publici în aceast sezon electoral sau dacă s-a dus să pozeze în preajma candidaţilor PSD, ca agent şi (la nevoie) argument electoral. Nu poate fi un delict, de vreme ce însuşi săracul, cinstitul, echidistantul şi perfect constituţionalul şef al statului, Ion Iliescu, şi-a căptuşit agenda, pentru aceste 35 de zile de campanie, cu vizite (de lucru, evident) în oraşele în care primarii provin din partidul care l-a propulsat la Cotroceni sau caută şi găseşte ocazii pentru a se lăsa fotografiat şi filmat, în Bucureşti, cu candidatul PSD la primăria Capitalei, Mircea Geoană.

Acest preşedinte al României anului 2004 lăuda, deunăzi, Cortina de Fier, pentru că ”bloca migraţia inteligenţei” – iar asta se întîmpla în seara în care fusese invitatul de onoare la aniversarea, pe bani publici, din visteria Ministerul Culturii, a 50 de ani de cînd senatorul Sergiu Nicolaescu desfăşoară o ambiţioasă dar nu neapărat şi de mare performanţa artistică activitate cinematografică - după cum spun unii critici. Sau, poate, că senatorul regizor a luat exemplul premierului Adrian Năstase care şi-a subvenţionat cu împrumut o carte, promiţînd să pună banii înapoi la buget cînd îi va primi de la sponsor. La fel, probabil, şi cu sărbătorirea lui Sergiu Nicolaescu. Va deconta Ministerului nota de plată după ce va primi suta de mii de euro despăgubiri pentru un delict de opinie artistică.

Şi, la final, o boare ce aduce veşti dinspre Bruxelles: lui Mircea Geoană şi lui Ioan Rus li se cere să înapoieze portofoliile ministeriale.