Săptămîna politică românească

Nu mi-a venit să cred ochilor cînd am văzut ştirea: Parchetul Naţional Anticorupţie a deschis dosar pe numele poate celui mai controversat dintre baronii locali ai Partidului Social Democrat, Corneliu Iacubov. Aşadar, banii de la RAFO Oneşti şi de la ce a mai putut falimenta prin judeţul Bacău fostul preşedinte al Fondului Prorpietăţii Private Moldova pot, prin minuni juridice, să se întoarcă acolo unde le este locul - în găruile de la buget. Pentru o clipă chiar mi s-a părut că da, aşa ceva se poate. Dar, parafrazînd poetul, bucuria îmi fu de scurtă durată - pînă cînd am aflat, doamnelor şi domnilor, că Iacubovul din povestea cu anti-corupţia suflecîndu-şi mînecile a plecat. A plecat doar puţin, ca să aibă de unde se întoarce, afirmă Dan Matei Agathon, dinspre tabăra puterii. Dar doamna încă Iacubov a înaintat actele de divorţ, pentru că soţul domniei sale prea şi-a petrecut mare parte din căsnicie în delegaţii peste mări sau poate doar peste ţări. Din ce povesteşte avocatul reclamantei, actele de divorţ se vor întoarce compostate cu acceptul lui Iacubov care, zic gurile rele, îşi va reface viaţa şi, poate, chiar identitatea, lăsînd în urmă un deceniu şi aproape jumătate în care a strîns, precum furnica. Are de ce fuge, dacă e să-i dăm crezare liderului Partidului Democrat, Traian Băsescu. Iar primarul Bucureştilor atacă: de afacerile lui Iacubov se leagă un lanţ al slăbiciunilor financiare. liderul PSD Viorel Hrebenciuc, ministrul Economiei Dan Ioan Popescu şi însuşi premierul Adrian Năsatse sunt verigile finale. Atac furibund, putem spune. Sau contraatac după ce, pentru a camufla, parcă, afacerea Iacubov, Agathonul PSD-ului a început să descopere "baroni" în opoziţie. Şi s-a pornit cu pîra la Parchetul Naţional Anticorupţie. Sunt curios - pre cîţi din tabăra adversă actualei puteri va popi, uşor autosesizată, această instanţă. Nu e foarte clar şi nici explicaţiile nu mă luminează prea tare, cum a fost povestea aceea de la aeroport, cînd preşedintele pleca iar premierul venea - sau invers. Cert este că şeful statului a ţinut să-i transmită un mesaj foarte important şefului Guvernului, de vreme ce l-a aşteptat un ceas şi, apoi, l-a tras deoparte, departe de ochii lumii, şi i-a vorbit un sfert de oră. Despre kosovo, ni s-a spus. Despre Kosovo? În mare taină şi în regim de urgenţă, la Bucureşti, pe aeroport? Dar dacă tot vorbirăm de Kosovo şi de Adrian Năstase, cel care, în costum de camuflaj militar s-a repezit deunăzi în Irak, mă-ntreb de ce nu se duce, domnia sa, aşa, un pic de lider regional cum este, la bieţii soldaţii români de la Kosovska Mitrovica, sa le ridice moralul şi, poate, să calmeze şi spiritele încise din provincia serbo-montegerină... Pentru că, doamnelor şi domnilor, cred că un astfel de gest de (trebuie să recunoaştem) destul de mare curaj ar mai spăla puţin din ipocrizia celor veniţi să deplîngă tragedia românilor aflaţi în trenurile morţii de la Madrid. De ce or fi plecat acei creştini să facă agricultură în ţara lui Don Quijote şi a castelelor de nisip? Durerea celor rămaşi, a urmaşilor victomelor din Spania sau din Israel, în marile aventuri financiare ale unor Iacubovi îşi are rădăcina.