Săritura calului

Între ei nu puţini găsesc scuze şi justificări pentru măsurile colective la adresa romilor români din Franţa adoptate de şeful de la Elysee, precum şi vituperărilor anti-imigraţioniste ale lui Thilo Sarrazin, membru al conducerii Bundesbank şi fost ministru social-democrat al guvernului regional de la Berlin.

Din unghiul majorităţii editorialiştilor occidentali situaţia este clară. Şi Sarkozy şi Sarrazin sar calul, şi ar fi saltimbanci politici greu de luat în serios dacă unul n-ar fi la putere în Franţa iar celălalt n-ar reprezenta una din instituţiile pilon ale Germaniei Federale.

Westdeutsche Allgemeine Zeitung admite că Sarrazin a scindat spiritele. Pentru unii, scrie ziarul, e „doar un provocator nevrotic şi un instigator în vreme ce, din unghiul altora, avertismentele sale la adresa imigraţiei musulmane (incluse în cartea sa, intitulată Germania se auto-lichidează,) sunt formulate ascuţit, dar nu lipsite de oarecare doză de adevăr.

Care din cele două atitudini referitoare la Thilo Sarrazin este corectă? Se mai întreabă cotidianul german, în care citim: „Răspunsul la această întrebare l-a furnizat el însuşi, bătând câmpii într-un mod inadmisibil despre (o prezumtivă) genă comună tuturor evreilor. Or, a atribui unei comunităţi religioase anumite însuşiri condiţionate genetic, indiferent dacă sunt pozitive, sau dimpotrivă negative, constituie rasism”.

Dacă lucrurile ar sta aşa cum le vede Sarrazin, iar asocierea oamenilor în comunităţi religioase s-ar datora unei gene, ce ne facem cu fanii echipei Bayern Muenchen, care întorc brusc spatele clubului lor favorit, sau cu creştinii care se despart de religia lor? Îşi pierd iei oare gena? se întreabă sardonic Hannoversche Zeitung, comentând agitatele remarci ale lui Sarrazin.

Şi Tageszeitung din Berlin formulează un verdict identic de rasism calificat la adresa autorului volumului intitulat „ Germania se auto-lichidează", volum care s-a lansat azi. Cotidianul scoate în evidenţă lecţia afirmaţiilor lui privind presupusele predispoziţii genetice situate chipurile la baza diferenţelor sociale şi culturale dintr-o societate. A sosit timpul, conform comentatorului berlinez, să ne luăm adio de la impresia potrivit căreia convingerile rasiste nu se lipesc decât de pătura de jos, de juni descreieraţi şi gălăgioşi afişându-se în vestimentaţie nazistă. Potrivit ziarului, rasismul se lăfăie în voie şi în zonele aerisite locuite de şefi de concerne şi bancheri.

Ba chiar şi la Palatul Elysee, dacă dăm crezare multor comentatori ai demersurilor adoptate în Franţa preşedintelui Sarkozy. Pe un ton moderat Neue Zürcher Zeitung din Elveţia trimite la aprigele controverse iscate de repatrierile de romi din România şi Bulgaria şi reliefează ceea ce pare a fi reversul medaliei libertăţii de mişcare a cetăţenilor europeni.

O libertate de care, pe de o parte se mai poate şi abuza, iar pe de alta care li se poate retrage romilor şi altor grupuri ce nu corespund legislaţiei europene în vigoare. Ziarul concede că subiectul reprezintă un teren minat, în special în raporturile dintre statele membre şi Comisia Europeană, ceea ce explică parţial îndelungile ezitări ale autorităţilor de la Bruxelles înainte de a se intercala în discuţia cu privire la repatrierile de romi. În fine, tema Sarkozy şi expulzările de romi e reluată şi de ziarul Die Presse. Cotidianul austriac îl citează pe şeful diplomaţiei cehe, Schwarzenberg, potrivit căruia preşedintele Franţei se face vinovat de rasism, precum şi avertismentele tizului şefului de la Elysee, Rudolf Sarközy, unul din liderii romilor din Austria.

Autor:Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz