Sărutul lui Obama

Frontispiciul ziarelor germane e mai romantic decât oricând. Îl împodobeşte un Obama afectuos îmbrăţişând-o ori sărutând-o pe Aung Saan Suu Kyi, eroina democratizării birmane.

Şi cotidianul elveţian Neue Zuercher Zeitung îşi deschide ediţia cu un articol despre speranţele unui „viitor fără deţinuţi politici” animând-ul pe preşedintele american în timp ce se poza alături de laureata premiului Nobel Pentru Pace. Or, fosta  prizonieră de conştiinţă s-a aflat, ani la rând, abuziv, în recluziune şi arest la domiciliu, la ordinul juntei militare care a condus Birmania avându-l în componenţa ei şi pe actualul omolog al lui Obama, Thein Sein. 

Nu puţini editorialişti apuseni consideră că atare prematură şi inoportună strângerea mâinii acestui individ de către preşedintele american, în ciuda reformelor iniţiate în Birmania, actualul Myanmar. Alţii, aflaţi în genere la stânga spectrului politic, speră ca prezenţa la Rangun a lui Obama să aibă efecte benefice asupra procesului de democratizare. Süddeutsche Zeitung de pildă relevă că „acest mic triumf personal al preşedintelui birman, o dovadă palpabilă a faptului că merită să iniţiezi reforme”, constituie şi un mecanism „de prevenire a vreunui posibil recul” antidemocratic.

Ce raţiuni strategice l-au determinat pe şeful Casei Albe să întreprindă această vizită şi să-şi efectueze turneul în ţări care încalcă în continuare, masiv, drepturile omului reiese din editorialul ziarului berlinez die Welt.

„Obama e primul şef al statului american care călătoreşte în Birmania, dar e oarecare precipitare în simpatia  covârşitoare manifestată de SUA faţă de această ţară”, aminteşte ziarul berlinez. Or „reformele democratice birmane sunt încă labile şi la cheremul  militarilor care le pot revoca oricând”. Prin urmare, actuala vizită este de fapt un cec în alb acordat în schimbul unor vagi promisiuni de viitor, despre care nu se prea ştie dacă vor fi îndeplinite, mai consideră acelaşi ziar, care conchide că „Washingtonul încearcă să desprindă Birmania din strânsoarea Chinei” comuniste şi s-o introducă în alianţa acelor state care se opun hegemoniei Beijingului.

Chestiunea are, evident, pe lângă temeiul ei politic şi un aspect economic câtuşi de puţin neglijabil.  Îl scoate în evidenţă Osnabrücker Zeitung. Din unghiul acestui ziar german, „spaţiul sud-est-asiatic e o piaţă ce creşte fulgerător. SUA n-ar vrea deloc să-l abandoneze în favoarea Chinei şi Indiei, devreme ce, pe neobservate, a apărut aici „o viitoare zonă a liberului schimb cu un potenţial enorm. E vorba de zece state, cu 600 de milioane de oameni, care intenţionează să elimine până în 2015 toate barierele vamale”.

„ASEAN”, mai scrie acelaşi ziar trimiţând la un citat celebru din discursurile ultimului lider sovietic, e „o regiune cu o clasă de mijloc emergentă înfometată să achiziţioneze know-how occidental şi produse precum celulare şi automobile. Or, cine întârzie (la întâlnirea cu ea) se va vedea pedepsit de viaţă”.