S-a născut pachetul

Atmosfera de la Cancelaria Federală trebuie să fi semănat cu ziua de naştere a unui copil: fiecare şi-a exprimat o dorinţă, în vreme ce şeful finanţelor, Peer Steinbrück era condamnat la tăcere. Creştin-socialii i-au convins pe fraţii creştin-democraţi că se impune o reducere a impozitelor. Social-democraţii planifică majorarea simbolică a impozitului pentru bogaţi, urmând ca surplusul financiar astfel obţinut să fie investit în educaţie. Oraşele vor să acopere găurile din asfalt, să renoveze şcoli şi săli de sport, industria constructoare de automobile ar putea primi sau nu ajutor printr-o program de tip "rabla". Rămâne de văzut ce s-ar întâmpla cu automobilele de fabricaţie franceză sau japoneze, atât timp cât programul vizează industria germană.

Reprezentanţii sectorului economic au şi eu liste de doleanţe, sindicatele cer managerilor să renunţe ei la salarii, în schimbul programul de lucru redus impus angajaţilor.

Dorintele sunt la moda

Toate propunerile vor fi analizate, înaintea deciziilor de săptămâna viitoare. Toate propunerile - şi nu sunt puţine. În asemenea vremuri este uşor să te opui argumentând că planul nu este realizabil din varii motive. Slăbiciunile marii coaliţii de la Berlin, obligată să ajungă la un compromis, se pot transforma în calităţi. Important este ca principiile să fie respectate.

Cele mai importante două principii sunt timpul şi eficienţa. Timpul se referă la cumularea măsurilor şi aplicarea rapidă pentru efecte cât mai vizibile. Nu merită să fie luate în calcul proiecte de anvergură în domeniul infrastructurii, atât timp cât construcţia unui tronson de cale ferată între Köln şi Frankfurt durează un sfert de secol. Este nevoie de proiecte mai mici cu eficienţă rapidă. Chiar dacă unii sunt mai critici, renovarea şcolilor, a sălilor de sport, refacerea canalelor de apă în vestul Germaniei funcţionează fără planificări ample şi sprijină economia locală şi regională.

Guvernul federal a pierdut destul timp. Criza financiară şi economică nu a devenit vizibilă de abia în decembrie, o dată cu primul pachet de măsuri conjucturale. Încă de pe atunci trebuia anulat fondul de solidaritate, de exemplu, astfel încât acum, în ianuarie, contribuabilii să se fi bucurat de 12 miliarde de euro în plus la salariul net. Majoritatea banilor nu ar fi ajuns pe conturi de economii, ci ar fi reintrat in circuit. Încă de pe atunci puteau fi reduse şi contribuţiile la asigurările de sănătate, decizie de care ar fi profitat nu doar salariaţii, ci şi pensionarii şi cei defavorizaţi.

Este nevoie de noi măsuri pentru combaterea crizei. Dar un asemenea pachet nu este destinat a deveni ambalaj nou pentru planuri vechi - cu atât mai puţin într-un an electoral. Programul trebuie să sprijine toată economia, acum când consumul scade dramatic. Pachetul de măsuri trebuie aplicat rapid, dacă se doreşte a fi un impuls rapid şi nu o infuzie lentă.