Saddam Hussein condamnat la moarte - Ce înseamnă acest verdict?

Pentru mulţi şiiţi irakieni, condamnarea lui Saddam Hussein la moarte era finalul firesc al procesului împotriva acestuia. Dar de câte ori poate un dictator să moară, pentru a se face dreptate în cazul atâtor crime de care se face vinovat?

Acesta a fost doar unul din procesele intentate fostului despot irakian, în care a fost aşteptată o sentinţă. Cazul concret: executarea a 148 de şiiţi în localitatea Dudjail. Al doilea proces, care se ocupă de genocidul împotriva a mii de kurzi, a fost deja demarat, iar altele sunt în faza pregătitoare. Ce însemnătate poartă aşadar condamnarea lui Saddam Hussein? Va fi dusă sentinţa la îndeplinire, sau va fi aşteptat rezultatul celorlalte procese?

Două întrebări, care nu-şi vor găsi un răspuns prea curând. Incerte sunt şi urmările acestei hotărâri judecătoreşti în ceea ce priveşte securitatea şi siguranţa din Irak. Putem totuşi întreba, pe bună dreptate, cât de rău mai poate fi?! Dar ameninţările venite din partea susţinătorilor lui Saddam, au un ecou răsunător, care prefigurează deschiderea porţilor iadului, după această sentinţă.

După anunţul condamnării, trebuie să reflectăm asupra semnificaţiei unui asemenea proces. Washingtonul şi guvernul irakian, doresc să demonstreze că ţara se află pe drumul cel bun către afirmarea statului de drept, şi că este capabilă să se confrunte cu atrocităţile regimului Saddam Hussein. Nu este vorba de o justiţie triumfătoare, cum a fost la procesul de la Nürnberg, nici de un tribunal internaţional, cum a fost în cazul fostei Iugoslavii, nici de o „comisie a adevărului”, precum cea din Africa de Sud.

Procesul se doreşte a fi premergătorul unei reconcilieri naţionale, dar rezultatul s-a dovedit a fi exact opusul. Susţinătorii lui Saddam vor începe abia acum ofensiva violenţelor. Pentru că se află în faţa momentului, în care dreptul lor la putere se termină brusc. Ei îl vor ridica pe Saddam Hussein la rangul de martir, care a putut să-şi răspândească argumentele absurde din sala tribunalului până în ultimul moment.

După anunţarea verdictului se conturează un gând periculos: Poate ar fi fost mai bine, ca Saddam Hussein să nu fi fost capturat în viaţă. Poate că aşa s-ar fi vorbit astăzi mult mai puţin despre el, aşa cum nu se vorbeşte aproape deloc despre fiii săi. De ce este acest gând periculos? Pentru că el contravine ideii de stat de drept. Dar realitatea este mult mai convingătoare, decât orice concept politic. Irakul este departe de statul de drept. Iar condamnarea lui Saddam Hussein nu-l aduce nici măcar aproape de acest ideal.