1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Sarkozy şi Segolene pe ultima sută

Stefanie Markert / Petre Iancu23 aprilie 2007

Francezii s-au decis să dea celor doi membri ai cuplului inegal format din conservatorul Nicolas Sarkozy şi stîngista Segolene Royal şansa de a tranşa între ei dilema prezidenţialelor.

https://p.dw.com/p/B1DQ
Sarko şi Sego înainte de potou. Va avea loc o cursă cap la cap? Ori se va impune actualul învingător?
Sarko şi Sego înainte de potou. Va avea loc o cursă cap la cap? Ori se va impune actualul învingător?Imagine: DW

La doar 52 de ani, Sarkozy a repurtat un succes răsunător, adjudecînd-şi din primul tur de scrutin peste 30 la sută din voturi. Socialista Royal a terminat prima parte a cursei cu un handicap de 6 procente faţă de reprezentantul forţelor de centru-dreapta, UMP (Uniunea pentru o mişcare populară), dar i-a învins pe ceilalţi contracandidaţi.

Doar liderul extremei drepte, Jean Marie Le Pen, a fost bătut mai zdravăn decît au crezut mulţi observatori. Iar centristul Francois Bayrou a obţinut un rezultat remarcabil, dar insuficient pentru a-l propulsa în scrutinul de balotaj.

Incît, de această dată sondajele de opinie nu s-au prea înşelat. In turul de balotaj al prezidenţialor franceze liderul UMP, Nicolas Sarkozy, va intra cu un avantaj considerabil. Din unghiul său, „prima rundă a alegerilor prezidenţiale franceze e o victorie pentru democraţia noastră. Participarea masivă la urne a francezilor demonstrează că ei înşişi doresc să decidă, nu să-i lase pe alţii s-o facă în locul lor. Faptul că m-au plasat pe mine pe primul loc, iar pe madame Royal pe locul doi le documentează dorinţa de a duce pînă la capăt dezbaterea asupra celor două idei asupra naţiunii, asupra celor două sisteme de valori şi concepte politice”, a spus el.

Sarkozy a subliniat că, în ce-l priveşte, vrea să-i unească pe francezi oferindu-le tuturor „visul (naţional) al unei republici fraterne, în care fiecare-şi găseească locul”.

N-ar fi exclus însă, ca visul lui Sarkozy să se transforme într-un coşmar, dacă se materializează speranţa socialiştilor şi a stîngii franceze. „Mi-aţi dat mie, a afirmat patetic Segolene Royal, „înalta răspundere de a continua lupta pentru resuscitarea Franţei”.

Comuniştii, troţkiştii, ecologiştii şi alte formaţiuni şi mişcări de stînga şi extremă stînga au şi lansat un apel, cerînd electoratului să împiedice victoria lui Sarkozy acordîndu-şi votul socialistei.

Un factor important, dacă nu chiar decisiv ar putea deveni adepţii fermierului Francois Bayrou. Pe moment, autodeclaratul candidat al forţelor de centru a evitat să facă recomandări pentru unul sau altul din oamenii politici rămaşi în competiţie, dar şi Bayrou s-a pronunţat ca şi ceilalţi participanţi la cursa prezidenţială în favoarea unei ample schimbări.

La rîndul său, liderul extremei drepte a admis că a „estimat greşit situaţia. Potrivit lui Jean Marie Le Pen, francezii ar fi mulţumiţi cu situaţia în care se află, „devreme ce au votat în majoritate în favoarea reprezentanţilor formaţiunilor vinovate” pentru starea rea a ţării. Dar, a mai prezis corifeul extremiştilor naţionalişti, „euforia nu va fi de durată”.

Cît despre Sarkozy, candidatul conservator riscă să se înşele şi el, dacă nădăjduieşte ca în ultimele două săptămîni înainte de finiş, dezbaterea să se axeze pe sisteme de valori, programe şi concepte politice. Pe ultima sută, socialiştii, în lipsa unui program credibil propriu, au anunţat că vor personaliza dezbaterea plasînd-o sub lozinca „Oricine în afară de Sarkozy”. Fiindcă pe mulţi îi înfricoşează şi îi îngrijorează insistenţa liderului de centru-dreapta asupra respectării legii şi ordinii, asupra valorilor naţionale şi asupra necesităţii aplanării divergenţelor dintre europeni şi americani.

Fapt este, că la capătul erei Chriac, Franţa se află într-o situaţie cît se poate de precară. „La grande nation” a devenit dacă nu mică, mediocră, dacă se ţine cont de bilanţul ei economic. Franţa are şomajul cel mai amplu din zona monedei euro şi suferă de pe urma uneia dintre cele mai scăzute rate de creştere a produsului intern brut, şi a unui deficit comercial record.

Pentru a se pune capăt stagnării, va fi nevoie mai mult decît de parole şi lozinci, precum cele de care s-a uzat şi abuzat masiv în această campanie electorală, în care în special Segolene Royal s-a pus în scenă ca o prezumtivă mîntuitoare a naţiunii, adoptînd, în veşminte albe, postura unei Jeanne de d Arc moderne.

In ce-l priveşte, Sarkozy, al cărui riscant stil polarizator i-a enervat pe mulţi, a reuşit în prima rundă să-l despartă pe Le Pen de o bună parte din simpatizanţii săi. Dar Sarkozy va fi nevoit, în al doilea tur de scrutin, să culeagă restul voturilor necesare din tabăra centristă şi de stînga. Rămîne de văzut dacă va cîştiga şi acest pariu final.