Scandal în timpul vizitei lui Martin Schulz în Israel

Discursul rostit miercuri în Knesset, Parlamentul israelian, de către social-democratul german Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European, a iscat un scandal fără precedent.

În timpul cuvântării neobişnuit de critice la adresa gazdelor israeliene, rostite de înaltul oaspete european, unii deputaţi de dreapta au intervenit, scandând „ruşine!”.

În timpul alocuţiunii sale din Parlament, aachenezul Schulz, candidatul de vârf al socialiştilor de pe Bătrânul Continent la apropiatele alegeri europene, le reproşase gazdelor sale între altele o presupusă blocadă israeliană a Fâşiei Gaza. Această „blocadă” ar amplifica disperarea locuitorilor din zonă şi ar spori extremismul.

Realitatea este alta. În fapt, graniţa dintre Israel şi Gaza este net mai permeabilă decât cea dintre Gaza şi Egipt, în ciuda faptului că fâşia e guvernată de gruparea extremistă palestiniană Hamas, o organizaţie calificată şi de europeni şi de americani drept teroristă. Altfel spus, evreii israelieni îi blochează pe arabii extremişti din Gaza mult mai puţin decât fraţii lor arabi din Egipt.

Schulz preluase şi un mit pus în circulaţie de extremiştii palestinieni şi vehiculat cu mare ardoare de extrema stângă europeană, potrivit căruia israelienii ar avea chipurile dreptul la 70 de litri de apă pe zi, iar palestinienii doar la 17. Cifrele, absolut eronate, nu fuseseră verificate de vorbitor, după cum a recunoscut însuşi Martin Schulz ulterior. În semn de protest, unii deputaţi de la dreapta spectrului politic israelian au părăsit sala.

În timpul alocuţiunii sale, Schulz se pronunţase, în mod salutar, în favoarea unor soluţionări "pragmatice" a problemelor, confruntându-i pe arabi şi pe evrei, pe israelieni şi pe palestinieni în litigiul din zonă. Schulz afirmase între altele că, din unghiul Convenţiei de la Geneva, aşezările evreieşti de pe malul apusean al Iordanului sunt "ilegale", dar admisese că ele constituie totodată şi "o realitate" de care trebuie să se ţină seama. Concomitent, Schulz respinsese clar şi fără echivoc revendicarea mişcărilor pro-palestiniene de "boicotare" a statului evreu.

Cu puţin înaintea discursului său, Martin Schulz fusese distins cu un titlu de doctor honoris causa de către Universitatea ebraică din Ierusalim pentru aportul parlamentarului din Germania la combaterea antisemitismului şi a intoleranţei.

În reacţie la scandalul pe care prea puţin diplomaticul său discurs l-a iscat în Israel, Martin Schulz respinsese criticile, declarând că alocuţiunea sa a fost „pro-israeliană” şi că el era „obligat să expună poziţia europeană, iar nu să facă plăcere tuturor”.

Perfect adevărat. Dar nu e posibil ca poziţia europeană să se bazeze pe erori, mituri şi minciuni. Din păcate, preşedintele Parlamentului European a omis să se scuze pentru gafele sale. În special greşelile, frecvente în rândul multor europeni, ori de câte ori se abordează conflictul israeliano-palestinian, comise prin confundarea cauzelor şi efectelor au consecinţe dintre cele mai pernicioase. Ele încurajează discursul extremist şi îi determină pe mulţi israelieni să nu mai ia în serios poziţiile unor terţi, în special pe cele ale oficialilor europeni.

Prea puţini europeni înţeleg căror teribile presiuni sunt obligaţi israelienii să le facă faţă, de multe decenii, din cauza refuzului categoric al majorităţii palestinienilor, al conducerilor lor, ca şi al celor mai multe ţări arabe, de a accepta dreptul la existenţă al Israelului, precum şi al Israelului ca stat evreu.

Prea puţini înţeleg că izolarea Fâşiei Gaza după evacuarea unilaterală, de către israelieni, a aşezărilor evreieşti durate cu decenii înainte în fâşie, s-a produs în reacţie la miile de rachete lansate ani la rând de extremişti asupra localităţilor şi populaţiei civile israeliene. Prea mulţi europeni se cred îndreptăţiţi să critice orice părelnică sau autentică încălcare punctuală a drepturilor omului în Ţara Sfântă, în timp ce tac chitic în reacţie la violări brutale şi sistematice ale aceloraşi drepturi din China până în Rusia şi Iran ori Siria.

În fine, dincolo de inexactităţile flagrante ale cuvântării sale, Schulz a păcătuit deopotrivă prin tonul său, prea puţin diplomatic, ca şi prin refuzul său de a-şi asuma greşeala. Firesc ar fi fost ca un om politic şi un parlamentar german invitat în Israel, ca şi un socialist care candidează la funcţia supremă în executivul european să fie în stare să acţioneze net mai adecvat.