Schiţă pentru viitoarele campanii

Prim-ministrul Republicii Moldova, Iurie Leancă, a declarat joi la Chişinău că unionismul afirmat la Bucureşti îi creează mari dificultăţi: „Declaraţia domnului Băsescu nu ne ajută, ci ne creează doar probleme cruciale”, a spus el la o emisiune de la Naţional 4” (Unimedia)

La Bucureşti însă puţină lume pare să ia în serios aceste declaraţii. Unii le pun pe seama unor fireşti prudenţe diplomatice, alţii le minimalizează considerând că, în ciuda liderilor săi, poporul moldovean rămâne în sufletul său unionist. De exemplu deputatul european Cristian Preda era preocupat doar de evoluţia lucrurilor dincoace de Prut, întrebându-se dacă următorul clivaj semnificativ din politica românească nu va fi acela dintre unionişti şi antiunionişti. Alţi militanţi din cercul prezidenţial s-au şi grăbit să anunţe noua lor profesiune de credinţă, pe blogurile personale. Unionismul a devenit o insignă afişată ca semn distictiv. Subit toată lumea care votează cu Băsescu a devenit unionistă.

E greu de anticipat ce soartă va avea acest nou curent, mai ales că reacţiile externe au fost mai curând dezaprobatoare. Dar nu este exclus ca, în ciuda tuturor contraindicaţiilor, preşedintele să arunce în lupta electorală de anul viitor tema unionistă. Este un excelent subiect de campanie electorală deoarece nu pretinde rezultate imediate. Dacă după alegeri nu se va întâmpla nimic, cine ar putea reproşa ceva unioniştilor? Vinovate vor fi doar circumstanţele şi Rusia. De fapt va fi chiar mai bine să nu se întâmple nimic, căci capitalul afectiv poate fi păstrat şi rostogolit mai departe. Unionismul poate fi depus la bancă unde ar putea aduna mereu dobânzi pe seama relaţiilor tensionate cu răsăritul rusesc. Administraţia de la Bucureşti nici nu va trebui să mai facă ceva ca să câştige încrederea cetăţenilor ei: este suficient să vitupereze tirania moscovită. Cei buni vor fi unionişti, iar cei răi, care îşi pun întrebări, vor fi agenţi camuflaţi ai Rusiei.

Singura problemă pentru acest proiect de o genială demagogie este că nu poate armoniza prea uşor pro-occidentalismul cu unionismul. Aici e punctul slab. Dar dacă nu vor găsi alt subiect de un populism cel puţin egal, partizanii preşedintelui vor continua să îmbrace haina unionistă, colorând-o puţin cu nuanţe europene. La fiecare rând de alegeri, Traian Băsescu a utilizat un argument „tare”. La alegerile locale din Bucureşti promitea să distrugă ”mafia pieţelor”, (intermediarii prin opoziţie cu ţăranii producători) la cele prezidenţiale să desfiinţeze, pe jumătate, parlamentul, care se afla de 20 de ani pe treapta cea mai de jos a încrederii. Bineînţeles că primarul Traian Băsescu nu a distrus „mafia pieţelor”, căci ar fi înfometat Bucureştiul şi nu a desfiinţat jumătatea rea a parlamentului, căci lucrurile erau mult complicate, dar a continuat totuşi să incaseze dividende. Strategia a funcţionat.

Opoziţia e în criză în ciuda gravelor erori ale majorităţii şi va fi probabil tentată să adopte la rândul ei un subiect ”tare”, unul care să rupă societate în două şi care să amplifice dezbaterea până la isterie. Graba, nerăbdarea şi panica sunt însă sfătuitoare foarte proaste.