Schimbări rapide în Orientul Mijlociu

Spre a evita soarta unui Ben Ali, alungat de la putere în Tunisia, şi mai cu seamă destinul omologului său egiptean, Mubarak, ajuns după gratii, Bashar el Assad a început să dea din colţ în colţ. Mai nou, preşedintele a promis abrogarea în răstimp de o săptămână a stării de necesitate, introdusă prin lege acum mai bine de 50 de ani.

Ceea ce regimul Assad nu poate explica în nici un fel este motivul pentru care ar fi posibil acum, în condiţii de tulburări interne sângeros reprimate, ceea ce nu s-a putut în ruptul capului, într-o situaţie de calm absolut, timp de o jumătate de veac.

Legea stării de necesitate restrânge serios, şi în Siria ca şi în alte state arabe, dreptul de mişcare şi de întrunire, impune cenzura presei şi autorizează interogarea şi supravegherea oricărui cetăţean.

Nu e clar în ce măsură Assad îşi va respecta, contrar obiceiului, promisiunea de-a proceda la abrogarea stării de urgenţă. Oricum, regimul de la Damasc riscă să supravieţuiască multă vreme, deşi susţine varii organizaţii teroriste, în special palestiniene, şi e condus de o familie de minoritari alawiţi cordial detestată de majoritatea sunită a populaţiei siriene.

Fiindcă dictatura instalată la Damasc acum patru decenii se bucură nu doar de sprijinul serviciilor secrete iraniene, care profită la rândul lor de ajutorul sirian spre a controla, prin organizaţia Hizbullah, viaţa politică a Libanului, ci, mai nou, şi de susţinerea regimului islamist de la Ankara. Aceasta deşi Turcia e stat membru al NATO şi se mândreşte, în ciuda întemniţării a numeroşi ziarişti, că ar fi o ţară democratică, în stare să demonstreze o prezumtivă compatibilitate a islamismului cu democraţia.

In ciuda acestui sprijin turc şi iranian, a focului deschis asupra demonstranţilor din sud, unde regimul a izolat complet localitatea rebelă, Deraa, şi în pofida măsurilor represive adoptate pretutindeni şi mai cu seamă în zona kurdă din nord-vest, regimul sirian rămâne în dificultate. Departe de a-l ajuta să-şi sporească popularitatea, intensificarea cultului personalităţii dictatorului Bashar el Assaad va amplifica ura împotriva acestuia.

Schimbări notabile se înregistrează şi la nivelul mentalităţii populaţiei arabe din regiunile învecinate. Potrivit agenţiei France Presse, sprijinul palestinienilor pentru terorismul sinucigaş şi tirul de rachete al extremiştilor împotriva statului evreu s-a redus considerabil.

Doar în Gaza, controlată de Hamas, majoritatea palestinienilor continuă să favorizeze violenţa teroristă împotriva populaţiei civile israeliene. În schimb, pe malul apusean al Iordanului, susţinătorii terorismului reprezintă ceva mai mult de un sfert din totalul locuitorilor palestinieni. In majoritatea lor, palestinienii favorizează soluţia celor două state.

Rămâne de văzut dacă situaţia se va schimba după recenta arestare a prezumtivilor ucigaşi care au comis abominabilă crimă din aşezarea evreiască Itamar. Doi tineri palestinieni, dintre care un minor, au fost reţinuţi de forţele israeliene după înjunghierea, acum câteva săptămâni, a trei copii evrei, între care un bebeluş de trei luni, şi a părinţilor lor. Ambii extremişti şi-au recunoscut fapta, comisă din naţionalism, şi au subliniat că n-o regretă.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Ovidiu Suciu