Schimb de spioni pe "podul unităţii"

Un pod care-i trezeşte amintiri lui Marian Zacharski. Ca ofiţer al serviciilor secrete comuniste poloneze, Zacharski a îndeplinit misiuni în SUA. Până când a fost prins. De ziua în care s-a făcut schimbul de agenţi îşi aminteşte şi acum de parcă ar fi fost ieri.

"Până aici am călătorit cu un mini-bus. Puteam să aud conversaţiile americanilor, erau foarte nervoşi. Ne-am deplasat cu maşina până la jumătatea podului, apoi şoferul a întors iarăşi maşina către vest. Era ciudat şi am avut senzaţia mai degrabă că ne pregătim pentru un schimb de focuri decât pentru unul de agenţi"

, povesteşte bărbatul.

Dar Zacharski era pe drumul către libertate, către Est. În mini-bus au luat loc 23 de spioni occidentali. La schimb au fost oferiţi un ofiţer comunist - în persoana lui Marian Zacharski - şi alţi trei agenţi din Est.

Aparent un om de afaceri polonez, Zacharski a spionat de fapt, în anii ´70, industria militară americană. A făcut-o cu rezultate remarcabile:

"Am descoperit toate datele posibile despre sisteme radar. În plus, am intrat în posesia documentelor despre Cruise Missile (n.r. - rachete de croazieră) şi despre sistemele de apărare aeriană de tip Patriot şi Hawk. Unele dosare au fost top secret până în 2007"

, adaugă Zacharski.

Schimbul de agenţi nu era numai o practică a serviciilor secrete, ci şi un târg politic. Wolfgang Vogel, avocat în fosta Germanie Comunistă, era mediator între Est şi Vest:

"El era numai intermediarul, nu avea putere de decizie. Misiunea lui Vogel era să evalueze interesele ţărilor şi guvernelor implicate şi să negocieze, fiindcă nu fiecare spion e la fel de valoros"

, explică Norbert Pötzl, publicist al revistei Der Spiegel.

Un spion cu greutate

În februarie 1986, pe podul Glienike a avut loc ultimul schimb. În prealabil, cele două părţi au purtat negocieri timp de ani de zile. În discuţie intrau spioni din diverse ţări printre care şi câţiva nemţi, majoritatea din fosta RDG.

Pe piaţa agenţilor, Marian Zacharski era un nume cu greutate. În SUA fusese condamnat pe viaţă pentru spionaj.

"Am păstrat aparenţele, dar psihic eram la pământ. Ştiam că nu voi putea fi eliberat decât în cadrul unui schimb de agenţi. Îmi era indiferent pentru cine sau pentru câţi voi fi oferit la schimb. Important era să ies şi să mă întorc acasă"

, îşi aminteşte Zacharski.

În timpul Războiului Rece, podul a servit de trei ori ca loc de schimb. Pe atunci, în Uniunea Sovietică se afla la putere Mihail Gorbaciov. Din partea Moscovei, intensificarea schimburilor de agenţi era:

"Un semnal clar că Războiul Rece se apropie de sfârşit şi că URSS este dispusă să ajungă la o înţelegere cu Occidentul"

, susţine Ludwig Rehlinger, implicat - ca intermediar - în schimbul de agenţi din ´86.

Acţiunea a fost un succes şi toate părţile au fost mulţumite. De-atunci încoace, Marian Zacharski - între timp pensionat cu gradul de general al serviciilor secrete poloneze - vizitează mereu podul Glienike:

"Mă simt bine aici. Înainte locul era numit , dar pentru mine rămâne ."

Dintr-un agent secret valoros, Marian Zacharski a devenit un scriitor de succes. Aşa cum era de aşteptat, în cărţile lui Zacharski cititorul este invitat în lumea serviciilor secrete.

Autori: Rosalia Romaniec, Claudia Ştefan
Redactor: Petre M. Iancu