Schimbarea este posibilă şi în interiorul UE

Analiştii apreciază că această schimbare va îngreuna conlucrarea laburiştilor cu partenerii lor conservatori de guvernare

TAGESSPIEGEL din Berlin scrie: ”Campania electorală a social-democraţilor prinde contur, strategia lor devine mai clară. Social-democraţii împing Partidul de Stânga mai la stânga pentru a-şi face loc şi pentru a-şi recupera membrii pierduţi. În acelaşi timp laburiştii sunt sensibili la doleanţele poporului, asumându-şi cerinţele sale”.

MITTELBAYERISCHE ZEITUNG din Regensburg adaugă: „Deplasarea spre stânga, consfinţită de noua platformă social-democrată, va crea fără îndoială mari dificultăţi coaliţiei de la Berlin. Chiar şi reforme convenite deja în domenii cum ar fi sănătatea sau fiscalitatea, inclusiv privatizarea căilor ferate, riscă să fie readuse în discuţie. Laburiştii s-au întors la vechiul lor socialism democratic, dispărut fără urmă cel puţin în timpul erei Schroeder. Curios că şi Partidul de Stânga al lui Lafontaine şi Gysi şi-a înscris pe steaguri aceleaşi idealuri.”

Semnalăm că prestigiosul cotidian FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG a publicat în ediţia de sfârşit de săptămână un articol consacrat unor state membre ale UE din Europa Centrală şi de Răsărit, între care România, intitulat Mizeria din Est. Autorul, Karl Peter Schwartz, estimează că exemplul Poloniei arată că schimbarea este posibilă şi în interiorul UE. Vizate sunt aici Slovacia, unde revenirea autoritarului Vladimir Meciar în fruntea guvernului de la Bratislava a produs o înrăutăţire a relaţiilor cu minoritatea maghiară şi cu Ungaria vecină. Acelaşi mesaj naţionalist, antiamerican şi anti-globalizare al lui Meciar a determinat în trecut suspendarea negocierilor de aderare ale Slovaciei. De când ţara a fost însă admisă în clubul european, nu mai are de ce să se teamă, arată autorul. Apoi, în privinţa României, continuă el, guvernul şi majoritatea parlamentară fac tot ce le stă în putinţă pentru a stopa tocmai acele reforme care au făcut posibilă admiterea ţării în UE. Patru miniştri sunt anchetaţi pentru corupţie; în vreme ce fostul premier social-democrat Adrian Năstase se lăsa influenţat cu imobile şi tablouri scumpe, în timpul succesorului său liberal Călin Popescu Tăriceanu pentru cumpărarea unui ministru sunt de ajuns câteva kilograme de cârnaţi, câţiva litri de pălincă şi câteva mii de euro. Karl Peter Schwartz reproduce şi afirmaţia Alinei Mungiu Pippidi, conform căreia după admiterea ţării în clubul european, influenţa Uniunii Europene dispare precum efectul unui anestezic. „Aşa cum este situaţia astăzi, nici Slovacia şi nici România nu îndeplinesc condiţiile pentru a deveni un stat membru al UE. Şi Polonia fraţilor Caczinski se afla într-o situaţie similară. Dar, de la groteştile sancţiuni politice impuse în urmă cu şapte ani guvernului Schuessel în Austria, această procedură a devenit în UE un tabu. Polonia, iată a reuşit prin forţe proprii să-şi revină, Slovacia şi România rămân datoare s-o facă. Procesul nu este îngreunat atât de dificultăţile tranziţiei, fiindcă nivelul de trai creşte continuu chiar dacă inegal, cât de incapacitatea elitei politice de a învăţa, fapt speculat copios de populişti. Criza din răsărit este o criză politică şi mai ales socio-politică a elitelor autohtone, şi acestea nu vor fi salvate de o entitate superioară. Din mizerie trebuie să se ridice singure”, conchide Karl Peter Schwartz.

Acelaşi FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG găzduieşte în paginile sale o analiză critică a modificărilor aduse de deputaţii români Codului Penal, considerând că cele 120 de amendamente fac practic imposibilă strângerea de dovezi prin percheziţii la domiciliu şi supravegherea convorbirilor telefonice. Totodată, ziariştii care publică dovezi în timpul unei anchete aflate în derulare riscă de la doi la şapte ani închisoare. „Astfel, modificările transformă Codul Penal într-un cod de protecţie a infractorului”, consideră ziarul, care dă şi exemplul concret al deputatului social-democrat Ion Dumitru, bănuit că s-ar fi îmbogăţit pe căi ilicite cu 3,5 milioane de euro. Potrivit vechiului Cod Penal, încă în vigoare, el riscă până la 15 ani închisoare. Dacă însă modificările nu vor fi respinse printr-un veto prezidenţial, pedeapsa maximă în cazul său ar fi privare de libertate vreme de maximum şase ani.