Scriitorul Cătălin Dorian Florescu la Bonn

Organizatorii au subliniat importanţa unei mai bune cunoaşteri a vecinilor europeni în această nouă eră pe care o trăim, a reconcilierii, a reunificării Europei. Printre scriitorii care au citit din operele lor în aceste zile la Bonn, s-a aflat şi Cătălin Dorian Florescu, autor originar din România, mai precis din Timişoara, stabilit la Zürich şi ale cărui romane, “Wunderzeit” (Vremea miracolelor) şi “Der kurze Weg nach Hause” (Scurtul drum acasă) s-au bucurat de un imens succes la public şi la critici.

“O speranţă litarară”, aşa îl prezintă publicului prestigiosul cotidian german “Süddeutsche Zeitung” pe Cătălin Florescu. Presa elveţiană, germană şi austriacă, aşadar din întreg spaţiul de limbă germană, nu conteneşte să elogieze talentul tânărului scriitor din România. Cotidianul austriac “Die Presse” recomandă celor interesaţi să cunoască răsăritul continentului nostru, acea terra incognita a Europei, opera lui Cătălin Florescu. Pentru cele două romane ale sale, Florescu a obţinut importante premii, printre care în toamna anului trecut premiul Anna Seghers, dotat cu 12.500 de euro, are o agendă încărcată, este veşnic pe drum între Elveţia, Germania şi Austria, pentru a sta de vorbă cu cititorii şi a prezenta fragmente de romanele sale, îşi pregăteşte publicarea unui al treilea roman şi, după cum mi-a mărturisit, ştie cam care va fi tematica celui de-al patrulea.

Pentru cei care nu-l cunoscc iată câteva date biografice: Cătălin Florescu s-a născut la Timişoara în anul 1967, a emigrat împreună cu părinţii în 1982, stabilindu-se în Elveţia, unde studiază psihologia, pentru a lucra mai târziu ca terapeut. Date suplimentare pot fi găsite pe pagina sa de internet: www.florescu.ch

Ambele romane apărute până acum au ca temă comună România, România văzută cu ochii unui copil şi adolescent, martor al dictaturii ceauşiste, dar şi ai tânărului, stabilit într-o lume nouă, în occident, cu distanţa firească generată nu doar de spaţiul fizic ci şi de un spaţiu cultural diferit. “Scurta întoarcere acasă” se intitulează de altfel al doilea roman de succes, descriind revenirea în România după 1989. Acest “acasă” nu este însă identic nici cu Timişoara şi nici cu metropola elveţiană, Zürich, unde trăieşte autorul astăzi. “Acasă, îmi spunea Cătălin Florescu, e mai de grabă puntea dintre România şi Elveţia.

Şi a treia carte, pe cale de apariţie, are ca temă o călătorie, respectând, după cum însuşi autorul atrage atenţia, aceeaşi structură de roadmovie, oferindu-ne o întâlnire cu personaje din spaţiul calabrez. Lipsind referirile directe la România, Calabria preia acest rol, calabrezii fiind ca şi românii oameni care nu şi-au pierdut talentul povestirii. Poveşti pe care Cătălin Florescu le primeşte în dar, dăruindu-le apoi cititorilor săi. Ne putem aştepta aşadar la noi imagini pline de poezie, dovada unei mari sensibilităţi, dar şi a ochiului atentat la ceea ce ne scapă adesea privirii, la o nouă călătorie fascinantă. E regretabil că romanele lui Cătălin Florescu nu sunt accesibile publicului românesc, nici o editură din România nemanifestându-şi interesul pentru publicarea acestora. Dincolo de valoarea lor pur literară, textele sale prezintă interes şi ca portret robot al societăţii româneşti, dinainte şi după 1989, schiţat de un tânăr scriitor stabilit în străinătate