Scrisoare deschisă adresată liderului palestinian Mahmud Abbas

Domnule Preşedinte Abbas,

sau am voie să spun Mahmud? În fond, noi, israelienii şi palestinienii, nu suntem doar înrudiţi din punct de vedere istoric, ci poate vom deveni în curând şi buni vecini. Cel puţin eu asta îmi doresc...

Ca urmare, dragă Mahmud, a sosit din nou momentul în care vorbeşti direct cu Israelul. A durat destul de mult. Prea mult timp te-ai bazat pe faptul că americanii şi europenii vor pune Israelul sub presiune. Prin această speranţă ai pierdut timp preţios. Tactica de a rămâne jignit în Ramallah şi de a nu lua parte la negocieri decât dacă se respectă regulile impuse de tine nu a folosit nimănui, sau poate cel mult extremiştilor.

Vreau însă să fiu cinstit. Situaţia ta nu este deloc uşoară. Negociezi de 17 ani, iar aşezările evreieşti cresc neîncetat. Dai dovadă de continuitate. De fiecare dată, vii la negocieri cu aceeaşi echipă - poate o încercare de a compensa lipsa de democraţie. Schimbările de guvern şi de direcţie din Israel trebuie să te fi dus la disperare. Să fi obligat să reiei negocierile de la zero este o muncă grea, nesatisfăcătoare. Fii sigur de respectul meu. Ai rămas mereu loial principiilor tale care se dezic de violenţă. Mereu ai condamnat terorismul, cu toate că mulţi din concetăţenii tăi ar fi fost dispuşi să te ucidă pentru această poziţie. Din partea Israelului însă, ai avut parte doar de puţine concesii. Puterea ta de decizie este îngrădită în negocieri, sau mai bine spus, eşti pus în faţa unei dileme care pare a fi imposibil de rezolvat. Dacă oferi prea mult, vei fi condamnat ca trădător, dacă oferi prea puţin, eşti condamnat de comunitatea internaţională.

Aproape că îmi este milă de tine. Dar în fond ţi-ai ales singur postul. Dacă vrem să rezolvăm conflictul putem să ne aşteptăm de la tine la mai mult decât de la un simplu muritor. Trebuie să creşti şi să încetezi a mai umple doar coloane în ziare, ci să scrii pagini întregi în cărţile de istorie.

Avem nevoie de conducătorul din tine. Tu trebuie să arăţi poporului tău că paharul este pe jumătate plin şi nu pe jumătate gol. Mahmud, este timpul să facem schimbări istorice. Nu-i mai lăsa pe palestinieni să privească umiliţi şi plini de ură spre trecut, ci lasă-i să-şi îndrepte privirile cu speranţă şi iubire spre viitor. Nu vorbi de nedreptăţile care au trecut, ci de dreptatea care se poate face pe viitor. Arată că pentru palestinieni contează clădirea unui stat propriu şi nu distrugerea Israelului. Este ultima ta şansă. Asigură-ţi un loc în Cer, alături de Anwar Sadat şi Menahem Begin. Un adevărat lider nu-şi poate dori mai mult.

Autor: Gil Yaron
Redactor: Robert Schwartz