Scut salvator sau injecţie cu morfină ?

Una dintre ele este recurentă şi dominantă: criza monedei comune Euro. Cu atît mai acută cu cît pare a se adeveri, potrivit cotidianului francez LIBERATION, că aşa numitul scut de protecţie forjat în grabă de miniştrii de finanţe ai Uniunii Europene riscă să devină o injecţie cu morfină.

Şi, cum cele 500 de miliarde destinate să calmeze pieţele financiare şi să salveze de la moarte periclitatul Euro nu soluţionează cîtuşi de puţin problemele de structură (cauza primă a actualei derive) - bolnavul nu promite a se vindeca deduce LE MONDE, după ce în prealabil a demonstrat viciul de principiu al strategiei aplicate de vistiernicii europeni: ei vor să îndiguiască cu noi datorii o criză provocată de datorii, ei sapă noi gropi voind să le astupe pe cele vechi.

Aşa încît nu-i de mirare că la o zi după scurta euforie creată de măsurile de urgenţă adoptate la Bruxelles, cursul monedei europene o ia din nou la vale, cum prea bine se poate vedea pe prima pagină a cotidianului DIE WELT.

Zigzagul descendent al Euro nu ar fi decît expresia neputinţei paznicilor ei de a-i menţine nealterată valoarea. Semnalul pe care aşa zisul scut de protecţie l-a dat pieţelor a fost tradus astfel de ziarul austriac DIE PRESSSE: Am pierdut controlul asupra situaţiei şi, cuprinşi de panică, încercăm să stingem incendiile care izbucnesc de pretutindeni, cu noi sume de bani.

Crizele au însă şi un benefic efect colateral: ele risipesc iluzii, trezesc la realitate şi, în căutarea cauzelor, impun noi strategii.

În acest sens, revelator este comentariul publicat în DER STANDARD:Exemplul Greciei ne demonstrează ce se întîmplă atunci cînd instrumentele de navigaţie au un statut pur teoretic, cînd Uniunea Europeană nu dispune de modalităţile de a sancţiona abaterile. Egoismele naţionale ne-au împins în situaţia în care ne aflăm acum. Deci, ele trebuie înfrînte. Cît timp însă prăbuşirea pare a fi încă departe, este greu să ne imaginăm primejdiile care ne ameninţă. Cine însă are curajul de a privi în străfundul prăpastiei, îşi dă seama unde duce calea pe care am apucat-o. Ne aflăm însă deja în prăpastie iar pentru a putea ieşi avem nevoie de angajamentul populaţiei. El nu poate fi obţinut prin intervenţiile pompieristice de felul celora care au avut recent loc la Bruxelles. Este nevoie de un angajament comun european. Doar el ne mai poate salva.

Deocamdată, Banca Centrală Europeană a redefinit rapid regulile de funcţionare ale Uniunii Monetare, deschizînd larg porţile unei mai strînse cooperări care pînă deunăzi părea aproape imposibilă.

După panică urmează speranţa, asertează L EST REPUBLICAIN‚ întrevăzînd optimist, în măsurile adoptate de Bruxelles, întemeierea primelor mecanisme bugetare federaliste.

NEUE ZÜRCHER ZEITUNG interpretează, dimpotrivă, drept contraproductiv aşa numitul plan de salvare al monedei euro, el reprezentînd nu doar costul extrem de ridicat plătit pentru iluzii spulberate, ci şi diminuarea încrederii în Banca Centrală Europeană, dispusă să finanţeze deficitele bugetare ale statelor membre.

Succesul monedei Euro a ocultat multă vreme insuccesele Europei - scrie TAGESSPIEGEL, recomandînd cîteva măsuri profilactice în viitor: cine vrea să menţină în viaţă moneda Euro, trebuie să reformeze şi, în anumite cazuri, să revoluţioneze fiecare colţişor al Europei.

Angela Merkel ar trebui să încurajeze această politică nouă. Ea este confruntată acum cu noi priorităţi fundamentale. Responsabilitatea pe deplin asumată faţă de soarta Europei nu are nimic de-a face nici cu dogmatismul, nici cu implicarea emoţională. Ea trebuie să fie sinceră, radicală şi justă. Sinceră - înseamnă, şi pentru Germania, lacrimi şi sudoare; radicală - înseamnă regularizarea pieţelor financiare şi consolidarea bugetului iar justă - înseamnă că cine poate pune bani de-o parte şi atunci cînd restul populaţiei strînge pînă la sînge cureaua, acela trebuie să poată plăti şi dările pe moşteniri.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Ovidiu Suciu