Scuză oare întotdeauna scopul - mijloacele?

„In Irak au fost comise acţiuni pe care conducerea politică nu le-a putut determina iar cea militară nu era informată.Guantanamo dimpotrivă, a fost instituit din raţiuni politice ca spaţiu în care legile statului de drept sunt rarefiate. Ambele cazuri au un dramatic numitor comun şi anume ele distorsionează şi întunecă durabil imaginea Americii în lumea islamică şi contracarează eforturile Washingtonului de a institui tocmai în această lume democraţia şi valorile statului de drept” scrie azi FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

”Cine se angajează în luptă pentru libertate, dreptate, democraţie şi drepturile omului, nu are voie să îngăduie ca asupra acestor valori să planeze vreo îndoială(...) dacă totuşi o face atunci îşi riscă credibilitatea atît în plan intern cît şi extern” completează MINDENER TAGEBLATT ideea.

„Occidentul îşi pune în joc superioritatea morală” scrie de la Budapesta NEPSZABADSAG comentînd imaginile de la Abu Ghreib nu fără a preciza că şi un singur caz de maltratare ar fi fost suficient pentru a percuta preeminenţa morală a occidentului în lupta împotriva terorismului . Noile imagini de la Abu Ghreib adîncesc prăpastia şi aşa profundă existentă între lumea islamică şi occident crede PFORZHEIMER ZEITUNG deşi DIE WELT constată că reacţiile irakienilor la noua ploaie de imagini de la Abu Grhreib au rămas destul de moderate.Totuşi, difuzarea imaginilor acum, la insistenţele unei organizaţii americane pentru respectarea drepturilor omului, este asemănătoare cu o lumînare aprinsă pentru dreptate pusă pe un butoi cu pulbere scrie OSTSEE ZEITUNG. Oricum la Washington apelul lansat de experţii ONU pentru drepturile omului după dezvăluirea acestor excese, va rămîne la fel de lipsit de efect ca şi apelurile precedente. „ Situaţia din Guantanamo este inacceptabilă şi este incredibil cu cîtă nonşalanţă Statele Unite anihilează fiecare critică „ scrie BERLINGSKE TIDENDE.

De la Londra, THE TIMES recomandă:” Dacă europenii vor ca Statele Unite să le ia mai în serios grijile atunci şi ei trebuie să ţină mai mult cont de instinctele şi intenţiile Americii . Nimeni nu are mereu dreptate.Decît că în politica americană există mult mai multe idealuri decît le place cîrtitorilor să recunoască”. Cînd se va trezi sentimentul ruşinii ? se întreabă ziarul elveţian TAGES ANZEIGER în timp ce DER STANDARD , referindu-se la închisoarea din Guantanamo, unde un considerabil număr de deţinuţi sunt închişi pe termen nelimitat fără asistenţă juridică , fără probe la dosar , conchide: ” Este o catastrofă – pentru statul american de drept, pentru occident, pentru autentica luptă împotriva terorismului.Mai rău nici că se putea. „

Mutatis mutandis şi păstrînd propoţiile - exclamaţia ar putea fi translată şi asupra scandalurilor de corupţie ce zguduie România, cu ecouri în restul Europei.

Azi cotidianul TAZ se opreşte asupra luării în vizor de către procuratura de stat a ex-premierului Adrian Năstase din cauza unor dubioase afaceri imobiliare. Semnat de Keno Versek , articolul îşi informează din şapou cititorii că Uniunea Europeană a cerut în repetate rînduri României eradicarea energică a corupţiei începînd cu „cei mai mari” situaţi „cel mai sus” , spre a demonstra că ia în serios problema. In caz contrar, ţara nu va fi coaptă pentru a intra în 2007 în Uniunea Europeană. Prin urmare, oamenii legii au început investigarea cazului Adrian Năstase – premier pînă în 2004, fost şef al partidului social dmeocrat, succesor al foştilor comunişti, actualmente încă preşedinte al Camerei Deputaţilor. In continuare, articolul trece în revistă cazul pentru a remarca spre final că pînă nu demult investigarea unor astfel de scandaluri de corupţie nu s-a prea soldat cu vreun rezultat, creîndu-se adesea impresia că politica şi justiţia colaborează pentru a muşamaliza „scandalurile”. Deşi nu au lipsit declaraţiile de intenţie, corupţia ameninţa să amîne cu un an intrarea României în Uniunea Europeană. Autorul articolului semnalează şi impulsionarea campaniei anticorupţie de către preşedintele Băsescu dar şi votul majoritar împotriva înfiinţării DNA , dat atît de senatorii din partidele de guvernămînt cît şi de cei din opoziţie.

Pentru cotidianul DIE WELT Monica Macovei este o „Jeanne D Arc a luptei împotriva corupţiei”. Portretul ministrei române a justiţiei însoţeşte articolul care trece în revistă cariera acestei personificări a „ luptei anti-corupţie” precum şi cazul Năstase. Revenind la figura demnitarei române, care se autodefineşte drept „avocata schimbării” , este citată şi mărturisirea pe care ea o face, aceea că nu-i este teamă, că oamenii din România doresc o justiţie demnă de încredere, previzibilă. Ei doresc ca fiecare dintre cei care s-a căpătuit din bunurile statului, după prăbuşirea comunismului să fie pedepsit.” Articolul relevă şi importanţa pe care activitatea Monicăi Macovei o deţine din perspectiva raportului de ţară pe care Bruxelles-ul îl va prezenta în primăvară.

In drumul spre Europa , parlamentul european a adoptat directiva Bolkestein de liberalizare a pieţii prestaţiilor de servicii, într-o formă „îndulcită” , care deşi nu va facilita o proliferare a noilor locuri de muncă, reprezintă totuşi un pas înainte pe drumul dificil al integrării europene scrie ALGEMEINE ZEITUNG comentînd decizia parlamentarilor europeni de la Strassbourg.