Se îndepărtează pericolul unei ofensive terestre israeliene în Liban

Referitor la prima dintre teme, ziarul BERLINER ZEITUNG estimează: „O eventuală misiune NATO în sudul Libanului ar trebui să dea dovadă de maximă elasticitate. Israelul şi Statele Unite ale Americii ar fi nevoite să contribuie din plin la reuşita misiunii de pace. Prezenţa militarilor NATO ar fi eficientă numai dacă şi guvernul de la Tel Aviv ar face concesii vecinilor săi regionali şi palestinienilor, şi aceasta pare imposibil fără presiuni din partea Washingtonului. Cu alte cuvinte, misiunea militară din sudul Libanului ar trebui să fie însoţită de o ofensivă diplomatică americană în favoarea păcii. Numai în aceste condiţii, o misiune NATO are sens în Orientul Apropiat.”

OFFENBURGER TAGEBLATT relevă un alt aspect al participării trupelor germane la misiunea NATO, ce ţine de istorie. Pe prima pagină se arată: „...participarea militarilor Bundeswehr la misiunea de pace din Orientul Apropiat este obligatorie şi fiindcă perioada nazistă a dovedit că toleranţa trebuie să aibă limite. Cine aduce atingere drepturilor omului şi doreşte să extermine alte popoare se exclude din comunitatea statelor civilizate. O astfel de entitate trebuie condamnată de Naţiunile Unite şi, în caz de forţă majoră, trebuie chiar combătută. Acest principiu a fost valabil în Bosnia, Kosovo, Afghanistan, în Congo şi este valabil cu atât mai mult şi în Orientul Apropiat, fiindcă atât Israelul cât şi organizaţia militantă Hezbollah au depăşit cu mult limitele a ceea ce poate fi tolerat.

Ziarul conservator francez LA CROIX salută perspectiva trimiterii trupelor europene în regiune, afirmând că, după vizita şefei Departamentului de Stat de la Washington, Condoleezza Rice, în Orientul Apropiat, ipoteza ca atacurile aeriene din Liban să fie însoţite de o masivă ofensivă terestră îşi pierde din credibilitate. „În schimb”, susţine publicaţia, „ideea, veche de o săptămână, a trimiterii unei misiuni internaţionale în zonă câştigă aderenţi, devenind din ce în ce mai probabilă.”

TAGESPOST din Wuerzburg conchide: „Poate că o misiune europeană robustă va reuşi în curând să despartă cele două tabere beligerante din Orientul Apropiat. Regiunea însă, nu se aseamănă cu Republica Democrată Congo, şi de aceea prezenţa militarilor europeni va fi una de durată. Militarii, singuri, nu vor reuşi să rezolve conflictul şi de acea UE va trebui să pornească o ofensivă politică pentru eliminarea cauzelor care au dus la conflict. Dacă acest lucru nu se va face, militarii europeni se vor confrunta în scurtă vreme cu un alt inamic, mult mai puternic - cu armatele Siriei şi Iranului.”

Cu privire la cel de-al doilea subiect enunţat, înţelegerea la care au ajuns miniştri europeni ai cercetării în domeniul stimulării experimentelor cu celule embrionare, o înţelegere pe care Germania împreună cu alte state a încercat fără succes să o împiedice din raţiuni etice, ziarul BADISCHE NEUESTEN NACHRICHTEN de la Karlsruhe scrie: „Nu numai cercetarea decide viitorul Europei. Viabilitatea continentului este determinată şi de abordarea atentă a chestiunilor ce ţin de începutul şi sfârşitul vieţii umane, de sacralitatea vieţii în general. Se va putea constata exact în timp dacă consensul juridic la care a ajuns UE aduce sau nu atingere anumitor valori tradiţionale.”

LAUSITZER RUNDSCHAU care apare la Cottbus subliniază: „Extragerea şi cercetarea celulelor embrionare umane este interzisă strict în Germania printr-o lege adoptată în anul 1990. O legislaţie asemănătoare este valabilă în Europa şi în Luxemburg, Lituania, Polonia, Slovacia, Malta, Italia şi Austria. Pentru ca cercetarea din Germania să nu rămână cu totul în urmă, în acest domeniu legislativul a decis în 2002, în timul guvernării socialist-ecologiste, o uşoară liberalizare. A sosit timpul ca marea coaliţie de la Berlin să abordeze această chestiune cu maximă onestitate.”