Se moşteneşte inteligenţa?

Culoare diferită a pielii, origine diferită şi capacităţi intelectuale diminuate - un şablon des aplicat străinilor, care încearcă să îşi croiască un drum în societatea germană.

O formulă mult prea simplistă pentru a reflecta realitatea, precizează şeful clinicii de psihiatrie şi psihoterapie de la  Clinica Charité Berlin Andreas Heinz. Exemplul elocvent este oferit chiar de odrasla pediatrei copiilor săi: o femeie cu piele măslinie şi ochi albaştri al cărui fiu, un elev problemă, a fost direct catalogat ca provenind dintr-o familie de imigranţi turci. Doar aşa îşi explicau devierile comportamentale profesorii de la şcoala juniorului. Dar atât mama cât şi tatăl băiatului sunt medici, cu adânci rădăcini germane.

În anii din urmă, teoriile potrivit cărora performanţele economice ale unei ţări depind de nivelul de inteligenţă şi de caracteristicile genetice ale populaţiei, revin în atenţia opiniei publice.

În ce măsură influenţează combinaţiile genetice din cadrul unei anumite grupări etnice nivelul de inteligenţă al membrilor acesteia? Tema este insistent trată în foiletoane şi emisiuni de televiziune, mai ales de când, în urmă cu trei ani, politicianul german Thilo Sarrazin lansa o carte intens criticată: "Germania se auto-desfiinţează." Autorul se referea în mod direct la educaţia precară şi lipsa de voinţă a imigranţilor de origine turcă şi musulmană, ceea ce ar influenţa în mod negativ viitorul Germaniei.

Concluzia lui Sarrazin era că slabele rezultate şcolare obţinute de copiii din familiile de imigranţi îşi au originea în "moştenirea intelectuală preluată de la părinţi".

Genele influenţează inteligenţa. Dar şi mediul înconjurător.

Într-adevăr, moştenirea genetică are un rol important în dezvoltarea inteligenţei, explică medicul Andreas Heinz. Numeroase studii recente au scos la iveală însă şi "covârşitoarea influenţă a mediului" asupra performanţelor intelectului uman.

Rezultatele obţinute la testele de inteligenţă depind în mare măsură şi de mediul social ca şi de accesul la educaţie. Există studii făcute în Statele Unite ale Americii, care atestă că - în anii '70 - micuţii proveniţi din familii de culoare dar adoptaţi şi crescuţi în familii de albi, au obţinut rezultate superioare la teste faţă de copii de culoare rămaşi în mediul lor originar.

Cel mai recent recensământ din Germania, finalizat în 2011, relevă că 62 la sută din persoanele care nu au absolvit nici o şcoală, au origini migraţioniste. Doar unul din cinci absolvenţi de bacalaureat provine din familii de străini.

Nu de puţine ori, observatorii au încercat să explice cauzele acestor eşecuri, invocând particularităţiel etnice şi culturale ale minorităţilor, mai ales ale celeia turce şi dar şi a diverselor grupuri etnice de religie musulmană, o atitudine criticată de Coskun Canan, de la Universitatea Humboldt din Berlin.

Analizele referitoare la rezultatele şcolare ale tinerilor imigranţi nu iau în calcul condiţiile precare de trai ale familiilor, lipsa  constantă a veniturilor sau pedagogi prea puţin interesaţi să îi atragă pe elevi. Şi astfel se crează impresia unei lipse de voinţă în privinţa integrării din partea tinerilor reprezentanţi ai celor mai importante minorităţi din republica Federală, mai adaugă cercetătorul de la Universitatea berlineză.

Femeile sunt motorul accesului la educaţie

În comunitatea turcă din Germania diferenţele sunt vizibile: persoanele mai în vârstă au o educaţie mai precară decât copiii sau nepoţii lor. Şi totuşi, tinerii din familii cu origini migraţioniste întrerup mai des şcoala decât colegii lor germani.

Dar tinerele turcoaice născute în Germania obţin mult mai des o diplomă decât tinerii din aceiaşi generaţie - aproape o treime dintre fete obţin diploma de bacalaureat.

"Turcoaicele sunt locomotiva întregii minorităţi" spune Coskun Canan, care speră ca acestea să îi convingă şi pe tinerii turci de avantajele absolvirii unei şcoli. Cercetătorul are date care atestă că tinerii turci renunţă mai uşor la pregătirea şcolară, dar în condiţiile în care îşi vor alege o parteneră de viaţă care a absolvit cursuri intense de pregătire, atunci ei vor trebui să corespundă pretenţiilor acesteia.

Profeţii adeverite

Toate ideile preconcepute capătă viaţă, avertizează Coskun Canan. Afirmaţii precum "turcii refuză integrarea" îi influenţează pe cei vizaţi care, în cele din urmă, se pliază  acestei idei. Sociologii numesc fenomenul "ameninţarea stereotipiei".

În cazul în care un profesor nu are aceleaşi aşteptări de la un elev provenit dintr-o familie de străini ca şi de la un elev german, el distruge şansele tănârului cu origini migraţioniste de a se dezvolta. Canan se referă în acest caz la tendinţa majorităţii profesorilor de a nu-i puncta bine pe elevi, întrucât undeva, în subconştient, funcţionează ideea că tânărul nu va urma oricum o carieră universitară, care să fie pregătită de rezultatele bune atestate de profesori încă din timpul şcolii.

Stresul social afectează creierul

Asemenea experienţe discriminatorii se salvează în creier şi pot influenţa capacităţile cognitive, spune Andreas Heinz. De la experiementele făcute pe animale, se ştie că excluderea generează stres şi lasă urme în dezvoltarea neuronală.

"În lumea animală, rezultatele se pot observa excelent", spune Heinz. Când un animal agresiv îi limitează zona de acţiune în cuşcă unui alt animal, atunci sistemul hormonal eliberează, printre altele şi serotonină, care are de multe ori legătură cu depresiile. Şi prezenţa altui hormon, dopamină - important în procesele de învăţare - este negativ influenţată.

Împreună cu alţi cercetători de la Charité din Berlin, Heinz încearcă să descopere dacă mecanismele dovedite la animale funcţionează şi în creierul uman. Pe scurt, medicul şi-a propus să afle dacă stresul social provoacă anumite reacţii biochimice şi la oameni.

Devin astfel anumite gene, responsabile de inteligenţă, active sau sunt blocate? Influenţează excluderea nivelul de performanţă, care rămâne sub limitele reale ale celor neacceptaţi într-un anumit mediu? Sunt asemenea reacţii la stres moştenite genetic? Toate teorii posibile, în opinia lui Heinz.

Ceea ce se ştie însă cu siguranţă este că excluderea socială chiar şi printr-un nivel scăzut al aşteptărilor celor din jur, afectează negativ dezvoltarea oamenilor.

Se impune, aşadar, un efort comun care să sprijine dezvoltarea inteligenţei la tânăra generaţie, începând de la competenţele lingvistice şi ajungând la o hrană sănătoasă. "Cel mai grav lucru care i se poate întâmpla unui om este să fie catalogat şi clasificat într-o zonă din care să nu mai poate ieşi niciodată."

Autori: DW / AK