Se vând tot mai multe arme

Exporturile de arme din China au crescut vertiginos în ultimii cinci ani, mai exact, cu 162% faţă de volumul vândut în precedenţii cinci ani, relevă tradiţionalul studiu făcut public de către Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI). Republica Populară livrează cea mai consistentă parte a mărfii în Pakistan, destinatarul a 55% din exporturi, constând în special în avioane, submarine şi fregate. Cererea crescândă venită din Pakistan a fost şi principalul motor al afacerilor chinezeşti, relevă Paul Holtom, director de cercetări la SIPRI. În vremea din urmă, însă, autorităţile de la Beijing s-au orientat spre mai multe pieţe, încheind contracte cu un număr relevant de clienţi guvernamentali importanţi, a mai precizat Holtom. Myanmar, Venezuela şi Bangladesh se numără printre statele abonate la arsenal made in China.

În regiune se află, de altfel, şi cei mai mulţi importatori de arme; India absoarbe 12% din comerţul global, China şase procente, Pakistanul şi Coreea de Sud câte cinci procente. Singapore li se alătură şi completează topul principalilor cumpărătorilor globali. Anul trecut, India a achiziţionat un submarin nuclear din Rusia, semn că ţările din subcontrinentul sud-asiatic încep să îşi gândească manifestările de putere dincolo de graniţele naţionale.

România a preferat second-hand-uri

Amintita Rusie (26% din piaţă) rămâne, alături de Statele Unite (30%), principalul exportator de arme, locul trei fiind ocupat de Germania. Dacă, la nivel global, cererea de arme a crescut cu 17%, Uniunea Europeană, în schimb, a redus simţitor cheltuielile cu arsenalul; România, de exemplu, se numără printre ţările care au preferat să achiziţioneze aparate de zbor militare second hand în locul unor aparate noi, în vreme ce Olanda şi Italia au redus substanţial lista de cumpărături, renunţând la o parte din avioanele F-35 iniţial comandate. Pe de altă parte, Spania şi Portugalia se află în situaţia în care nu îşi mai pot permite să păstreze tehnică militară recent achiziţionată (avioane F-16 sau Eurofighter Typhoon) şi caută clienţi cărora să le revândă. Cum Irakul şi Afganistenul nu se mai află printre priorităţile agendei internaţionale de securitate, n-ar fi exclus ca şi alte state europene să recurgă la lichidarea surplusului de arsenal.

Observatorii militari sunt de părere, însă, că astfel de operaţiuni comerciale sunt riscante - armele sunt, de regulă, bunuri de folosinţă îndelungată, astfel că e greu de anticipat în mâinile cui vor ajunge, peste două sau trei decenii.

Ruşii vând pe mai departe oricui cere

Raportul SIPRI consideră ca elemente notabile în primul rând livrările ruseşti de arme şi muniţii către Siria, observate inclusiv în anul 2012. Peste 70% din arsenalul achiziţionat de regimul de la Damasc provine din Rusia; aceeaşi Rusie este principalul furnizor şi pentru Venezuela, ţară care mai achiziţionează tehnică de război şi din Spania şi China. Falimentara Grecie, care ocupa locul patru în lista importatorilor, a coborât pe locul 15, după ce a renunţat la 61% din totalul de achiziţii; ceea ce, până la urmă, înseamnă, deşi incapabilă să se susţină financiar şi economic, să-şi achite datoriile şi să facă plăţi, Republica Elenă continuă să importe tehnică militară. Principalul furnizor: Germania.

Americanii de la Lockheed Martin rămân cel mai important concern din domeniu, urmaţi de Boeing şi britanicii de la BAE Systems. În orice caz, statisticile sunt lipsite de o imagine clară a ce înseamnă antreprenoriatul chinez, dată fiind opacitatea Beijingului.