Se va ajunge la o nouă suspendare ?

Politica românească, indiferent de deznodământul evenimentelor declanşate în ziua de 3 iulie, se apropie de momentul unor clarificări decisive.

Suspendarea din funcţie a preşedintelui României pare să fie un fapt iminent. Grupurile politice ale USL manifestă o mare discreţie cu privire la acest fapt, dar militanţii UDMR au dezvăluit că au discutat subiectul suspendării şi că s-ar putea pronunţa în favoarea ei. Întrebat de Mediafax dacă, după părerea sa, ar exista motive întemeiate pentru suspendarea preşedintelui, preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a răspuns: "Sunt foarte multe motive, bineînţeles". Totuşi parlamentarii UDMR au păstrat, în general, o atitudine echivocă.

Simultan cu aceste pregătiri discrete, Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă prin care Curtea Constituţională nu se va mai putea pronunţa asupra hotărârilor Parlamentului şi, desigur, inclusiv asupra unei hotărâri de suspendare a preşedintelui republicii. Majoritatea guvernamentală adoptase anterior şi o lege cu un conţinut identic, dar ea se află la promulgare şi militanţii USL s-au temut, probabil, că preşedintele nu se va grăbi să semneze documentul.

Modificarea aceasta a prilejuit multe comentarii exagerate ca ton şi, de aceea, ar fi necesare câteva clarificări.

În anul 2007, când a fost iniţiată prima dată în istoria ţării o acţiune de suspendare a preşedintelui de republică, legea Curţii Constituţionale nu prevedea nimic în legătură cu hotărârile parlamentului. Abia ulterior, ca rezultat al disputelor legate de revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, legea a fost modificată cu scopul de a permite contestarea la Curtea Constituţională a unor hotărâri de modificare a regulamentului.

Dar odată ce legea a fost adoptată, preşedintele Curţii Constituţionale, judecătorul, Augustin Zegrean, a remarcat că amendamentul foloseşte de minune preşedintelui Traian Băsescu. În cadrul unui interviu publicat, la sfârşitul anului trecut, pe Ziare.com, judecătorul, Augustin Zegrean, a explicat, cu lux de amănunte, de ce suspendarea preşedintelui nu ar mai fi posibilă. Chiar dacă Parlamentul va ignora avizul consultativ, aşa cum a făcut şi în 2007, hotărârea de suspendare ar putea fi contestată la Curtea Constituţională, care se va pronunţa împotriva ei.

În aceste împrejurări, USL a decis să modifice din nou legea Curţii Constituţionale şi să restabilească situaţia anterioară. Aşadar, a spune că guvernul limitează puterile Curţii Constituţionale este adevărat în literă, dar greşit în spirit, căci, în realitate, niciuna din prerogativele acestui for, aşa cum au fost ele statornicite prin Constituţia din 2003, nu au fost atinse. Constituţia nu a prevăzut pentru Curtea Constituţională, în cazul suspendării preşedintelui de republică, decât un rol secundar, prin avizul iniţial consultativ, rolul major fiind rezervat Parlamentului.

Acesta este cadrul general în care au loc pregătirile discrete ale majorităţii parlamentare. Dacă se va ajunge însă cu adevărat la iniţierea acţiunii de suspendare, atunci alegătorii din România se vor găsi din nou în faţa unei opţiuni politice de o importanţă covârşitoare, inclusiv asupra viitoarei configuraţii constituţionale.